OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Directorul Casei de Cultura a Studentilor din Cluj, Victor Bercea si Mariana Topan, responsabila cu partea artistica a amintitei institutii, si-au zis ca au trecut cam destui anisori de la revolutionarele evenimente din decembrie ’89 si ca este timpul sa puna de-un festival national de teatru studentesc. Zis si facut. Ma rog, n-a fost totul chiar atit de simplu, ca si cum ai pocni din deste! Telefoane, faxuri, cautare de sponsori (asta, mai ales!), discutii mai mult ori mai putin aprinse etc. In cele din urma, planul fu elaborat iar prima editie postrevolutionara a unui asemenea festival desfasurat la Cluj avu loc. Din aceleasi meschine motive financiare (de care ne tot impiedicam virtos), el s-a desfasurat doar pe parcursul a doua zile, ceea ce a insemnat un maraton al vizionarilor. Concret, cam 8-10 ore pe zi. Cu toate acestea, festivalul a fost o reusita. Calitatea spectacolelor prezentate (in marea lor majoritate, vreau sa zic), obligindu-ma a face o asemenea afirmatie.

Pe mai vechii mentori ai acelor tineri studenti dornici de-a cunoaste scena nu numai ca simpli spectatori ci si de pe scindurile ei, i-am asteptat cu motivata curiozitate si emotie, cunoscindu-i cam de multisor (pe vremuri furam chiar concurenti) si intrebindu-ma, nu fara teama, daca nu cumva praful rutinei s-a depus vizibil si stinjenitor pe gindirea lor regizorala. Dar am rasuflat usurat (bucurindu-ma sincer) ca n-a fost sa fie asa. E vorba despre Diogene Bihoi (formatia Thespis-CCS Timisoara) care a pus in scena un dificil text semnat de Fassbinder, reusind crearea unor momente de-o tulburatoare stare emotionala, nu lipsita de puseuri contradictorii intr-o atmosfera de adevarat „teatru sarac“; despre Catalin Naum (Podul-CCS Bucuresti) cu un „experiment“ pe-un text scris si jucat – normal – de tineri, un adevarat „virtej“ in care ritmul si gestica fura controlate cu migala si inteligenta: despre Aurel Luca (formatia Ludic-CCS Iasi) – poate cu cele mai reusite montari cu Ultimul Godot (Visniec) si Jucam Cehov, in care am remarcat prestatia actorilor-studenti, regizorul fiind un abil „minuitor“ al acestora, construind spectacole intr-un aparent stil clasic in care actorii prind profiluri distincte, au personalitate, una nedizolvata in grup. Trupa Imago (CCS-Cluj) a prezentat Tragedian fara voie de Cehov (din nou!) in regia tinarului Radu Stanit si un ingenios scenariu dupa Daniil Harms si Visniec (din nou!) gindit si regizat de la fel de tinarul Bogdan Saratean. Radu Stanit are verva si inventivitate comica (ceea ce nu-i la-ndemina oricui) iar Bogdan Saratean incearca sa gaseasca originale modalitati de „exprimare scenica“ si chiar crede ca le va gasi, ceea ce e foarte bine. O surpriza a venit de la Pitesti. Trupa Sganarelle a prezentat Ivan Turbinca dupa Creanga in regia lui Bogdan Cioaba. „Gaselnita“ cu cearceaful (singurul „decor“) fu de apreciat, acesta fiind cind paravan, cind cortina, cind vilvataile iadului, cind paloarea cerului etc., studentii-actori pitesteni miscindu-se linga el, pe el, sub el, prin el... cu dezinvoltura si umor hitru. À la Turbinca. Mai trebuie sa amintesc aici si trupa Gaudeamus a Universitatii tehnice clujene, condusa de neobosita Rodica Radu, care a avut „curajul“ de a prezenta un colaj Eminescu unde, insa, n-au primat poeziile sale, ci alte texte despre ilustrul poet. Despre viata si nebunia sa.
Aceasta prima editie a Festivalului National de Teatru de la Cluj impune ca „lucrurile sa nu se opreasca aici“. Adica, sa urmeze si alte editii care sa nu mai ingramadeasca, inca, spectacolele in doua zile. Cam asta ar fi singura obiectie. Parerea mea.