OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Proiectul Visual Studies Today, desfasurat in cadrul programului de vara SUN de la Universitatea Central-Europeana (CEU) din Budapesta (7-25 iulie 2003), a avut ca tema de studiu critic fenomenul intoxicarii cu material vizual, cunoscut si sub numele de „dictatura a imaginii“, analizind, in acelasi timp, proprietatea termenului de studii vizuale si aria sa de cuprindere. In cadrul prelegerilor si al seminarelor a fost examinata influenta evolutiei teoretice recente din stiintele sociale asupra istoriei artei si asupra muzeologiei. Noile metodologii critice de care s-a facut uz provin din sfera interpretarilor de istorie si teorie a artei, din queer studies, din studiile postsocialiste, din noile media electronice. Cursul a facilitat schimbul de idei privind statutul contemporan al criticii de arta, asimilata de cele mai multe ori cu un caz particular de artwriting.
Profesorii invitati au fost, in general, de provenienta si de formatie nord-americana: Lisa Cartwright si Brian Goldfarb (profesori la Universitatea din California, San Diego, SUA), Mark Cheetham si Margaret Dikovitskaya (profesori la Universitatea din Toronto, Canada), Whithey Davis (profesor la Universitatea din California, Berkeley, SUA), Ruth Phillips (profesor la Universitatea din British Columbia, Vancouver, Canada). Din spatiul balcanic a fost invitat un singur specialist in domeniu: Dusan Pajin de la Universitatea de Arta, Belgrad, Serbia si Muntenegru.

Printre subiectele care au generat cele mai interesante discutii s-au numarat: analiza criticii de arta in cadrul diverselor institutii culturale interdisciplinare si, in mod particular, in cadrul universitatilor; discursul muzeal si cel al galeriei de arta in contextul sondarii tot mai dezinhibate si ferite de clisee a identitatii; „punctul de vedere“ si chestiunile conexe (cine scrie si din ce anume perspectiva – de gen, culturala, etica).
Interogatia critica asupra functiilor vitale ale muzeului, ca institutie cu importanta semnificatie sociala si politica, reprezentativa pentru modernitate, a dat startul dezbaterilor privind revizuirea pragmatica a sistemului muzeal si reconsiderarea capacitatii de semnificare a muzeelor. Discutiile pe aceasta tema au evidentiat faptul ca valorile si reprezentarile despre arta, cultura, istorie si natura consacrate prin practica expunerii in muzee exprima anumite constructe ale natiunii, ale cetateniei, ale rasei si ale genului care sustin ideologiile si structurile de putere ale sponsorilor lor – fie ca este vorba de entitati politice, clase sociale sau grupuri specifice de interese – si nu viziuni istorice acreditate. A fost denuntat efectul mai curind de anchilozare decit de conservare a semnificatiilor si a valorilor culturale, in aceste conditii.

Discutind despre diverse personalitati care au marcat istoria artei – si i-au asigurat „sarea si piperul“ –, participantii au ajuns la concluzia ca o investigatie urmarind linia erotismului si a homoerotismului s-ar dovedi extrem de interesanta pentru istoria artelor vizuale. Gay/lesbian studies si queer theory contribuie la explicitarea multor nebuloase si mistere supralicitate.
Cursurile despre cultura globala si reprezentarile tehnologice ale corporalitatii au oferit o mai buna intelegere a modului in care mediile vizuale electronice informeaza si modifica vietile si experientele noastre cotidiene. Domeniile predilecte de analiza au fost arta contemporana si studiile media.

In anii ’90, studiile postcoloniale s-au dezvoltat vertiginos. Efervescenta intelectuala pe care au produs-o a determinat, cu toate acestea, nesocotirea sau neutralizarea diferentelor dintre postcolonialism si postsocialism. Participantii au pus in discutie caracterul deopotriva fascinant si contradictoriu al aplicarii studiilor postcoloniale pe societatiile ex-socialiste, fiind de parere ca e abuziv sa se puna un semn de egalitate intre colonialism si socialism. Analiza gradului de adecvare a celor doua curente de gindire (postcolonialismul si postsocialismul) la specificul situatiilor reale poate duce la rezultate mult mai bune.

Discutiile din cadrul programului Visual Studies Today de la CEU SUN 2003 au accentuat faptul ca trecerea de la istoria artei la studiile vizuale nu se poate face fara rediscutarea canonului. Dupa parerea multor specialisti, cultura vizuala asimileaza o multitudine de forme – pictura, fotografia, filmul, televiziunea, print-ul, video-ul, publicitatea, imaginile digitale si cele stiintifice. Participantii au cazut insa de acord ca practica artelor vizuale nu impune o dihotomie transanta intre textual si vizual. Prin urmare, nu se poate vorbi de aspecte prin excelenta vizuale sau textuale. Artele vizuale cultiva forme mixte. Mediile curente sint mixte, iar imaginea este circulara. Relatia fluctuanta dintre acesti termeni explica, in definitiv, si necesitatea de a regindi exigentele autonomiei esteticului. Iar orizontul studiilor vizuale devine tot mai divers si mai nuantat.