Din perspectiva percepţiei populare, înţelesul din DEX al
cuvîntului pare importat de pe o altă planetă (şi cam aşa şi este, căci, pentru
majoritatea românilor, chimia este o limbă străină). Semnificaţia de bază a
cuvîntului este aceea de sîn (mult) mărit artificial, întotdeauna prin operaţii
de chirurgie plastică. Jucăuşa limbă română permite întinderea cuvîntului
precum o praştie din cauciuc. Astfel silicon are şi plural: silicoane – în
sensul sînilor măriţi cu pungi de silicon, transformat în adverb (ce zici de
siliconata aia?). Sugestiv, nici măcar dicţionarul gramatical al Word nu
recunoaşte formula siliconat, ci doar cuvîntul silicon, precum DEX. Paradoxal,
dacă introduci în celebrul motor de căutare Google cuvîntul silicoane, îţi apar
numai 188.000 de rezultate, în schimb, dacă introduci formula silicoane
preţuri, îţi invadează ecranul calculatorului cifra de 4.910.000 de pagini!
Sau, probabil, jumătate din paginile de Internet din limba română!
Siliconul, prin tot ceea ce desemnează, este reprezentativ
pentru aceste vremuri dominate de superficialitate, hedonism şi look (care,
uneori, am impresia că este sigurul care contează, sufletul apărînd probabil
mai tîrziu, pe la bătrîneţe, cînd look-ul se duce, dar vi-o puteţi imagina pe
blonda lu Bote prematur şi oribil zbîrcită în urma operaţiilor estetice,
meditînd la nemurire şi existenţa sau inexistenţa Purgatoriului?).
Siliconul are menirea de a înfrumuseţa o persoană, în
general de sex feminin, o anumită perioadă de timp, destul de bine determinată.
Omul, în continuare invidios pe darul divin al creaţiei, doreşte să-L deposedeze
de acesta şi este fericit că-şi poate modela el însuşi corpul, îşi poate
schimba sexul cu care se poate juca în toate variantele posibile, dovedind,
pînă la urmă, profunda psihoză în care se află, în a cărei direcţie este împins
de tehnica sa din ce în ce mai performantă şi de uşurinţa vieţii, greu de
imaginat pentru bunicii noştri. În mod relevant şi paradoxal, fiinţa umană (mai
ales femeile, dar nu numai, căci tendinţa „emo“ este de a-i feminiza profund şi
pe băieţi, a-i apropia cît mai mult de trăsăturile feminine) preferă trei ani
de frumuseţe prin aceste operaţii estetice – în care rolul principal este acela
al remodelării sînilor –, uitînd că, totuşi, aceste atacuri asupra condiţiei
fizice pot lăsa urme durabile pentru restul vieţii. Cazul lui Michael Jackson,
unul dintre campionii acestor operaţii estetice, este relevant, dovedind că
operaţiile estetice şi problemele psihice uneori merg mînă în mînă în dulce
armonie către victoria finală!
Siliconul a distrus farmecul decolteului natural, căci nimeni
nu mai crede că sînii pot fi altfel decît... siliconaţi. Sînii mari sînt o
necesitate a feminităţii actuale. Ne distrează cumplit cînd auzim răspunsuri la
întrebarea standard „cum ţi s-a schimbat viaţa după operaţia de mărire a
sînilor?“ de genul „mi-a dat încredere în forţele mele“ sau „mi-am recăpătat
stima faţă de posibilităţile mele“ de „a reuşi în viaţă“, ca şi cum partea din
corpul uman care gîndeşte nu ar fi creierul, ci sînii (unul sau amîndoi,
concomitent). Nu am auzit pînă acum de operaţia de mărire a creierului. Şi nici
măcar nu este în întregime vina acestor femei că se întîmplă aceasta, este vina
industriei de entertainment, dominată de publicitari şi alţi agenţi de
marketing, care ştiu bine că, pentru a vinde sau a avea audienţă, au nevoie de
sîni mari, căci publicul masculin asta cere. Iar dacă o cere, noi trebuie să
i-o dăm pe tavă. Dintr-o perspectivă istorică, se ridică întrebarea dacă
obsesia aceasta nu provine din nostalgia faţă de un Tătuc al Popoarelor care să
aibă grijă de nevoile noastre, noţiune toxică introdusă şi perfecţionată de
sistemul comunist. Fiind lăsaţi orfani, fără nici un Stalin sau Ceauşescu, ne
înecăm amarul admirînd la silicoane...
Ceea ce ni se pare îngrijorător este că moda decolteelor
generoase se răspîndeşte şi la adolescenţi, care nu fac altceva decît să aspire
modelele din prezent, crezînd că, dacă anumite lucruri sînt la modă, automat
sînt şi valoroase, demne de a fi imitate. Priveliştea fetelor de 10-12 ani care
imită moda sexxxy este din ce în ce mai frecventă.
La răspîndirea obsesiei pieptului feminin generos contribuie
cel mai mult televiziunile comerciale (atît din România, cît şi de prin toată
lumea liberă), care folosesc metoda picăturii chinezeşti pentru a inocula ideea
că femeia fără decolteu substanţial nu poate reuşi în viaţă şi, mai ales, nu
este frumoasă. Poate că clinicile particulare de chirurgie plastică
sponsorizează substanţial această tendinţă, nu ştim.
Nu sîntem pudibonzi asexuaţi, har Domnului!, şi nici
călugări propovăduind ascetismul, şi nici măcar musulmani fanatici dornici de a
vedea orice femeie într-o burqa neagră mai rea decît un sac de dormit, însă
exagerarea în cealaltă direcţie este la fel de dăunătoare. Parcă în Occident,
cel puţin la nivelul vieţii obişnuite, nu observi aceeaşi putere de atracţie a
siliconului, chiar dacă la nivel de mass-media, dictatura lui este destul de
asemănătoare cu ceea ce se întîmplă în România, căci nu am inventat noi presa
tabloidă. Poate că aceasta se datorează şi feminismului mai pronunţat al femeilor
din Vest.
Să ne liniştim, căci toate vedetele feminine de la Dansez
pentru tine au silicoane şi, cu puţină şansă, ni le vor arăta (oare nu de aceea
sînt ele implantate, pentru a fi oferite drept cadou poporului emoţionat?),
dacă nu în sezonul ce tocmai s-a încheiat, atunci în următorul…
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters