TABLETĂ DE SCRIITOR. Tabăra de creaţie de la Săvîrşin, ediţia a II-a

Autor: Cristina ISPAS | Categoria: Actualitate | 3 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Săvîrşinul a fost pentru a doua oară gazda, între 8 şi 14 septembrie, a taberei de creaţie literară pentru tineri scriitori, organizată de filiala Arad a Uniunii Scriitorilor din România şi de revista Arca. Prezenţi la apel au fost, de data aceasta, Constantin Acosmei, Şerban Axinte, Bogdan Creţu, Cristina Ispas, Claudiu Komartin, Vasile Leac, Ştefan Manasia, Florin Măduţa, Rareş şi Vlad Moldovan, Alex Potcoavă, Oana Cătălina Ninu, Monica Stănilă şi Radu Vancu, mulţi dintre ei participanţi şi la prima ediţie.

Tabăra de la Săvîrşin n-a fost una cu temă şi nici cu program, organizatorii nepropunîndu-şi nimic altceva decît să le ofere tinerilor scriitori un spaţiu în care aceştia să se lase, pe parcursul unei săptămîni, zăpăciţi de inspiraţie, să comunice între ei, să lege şi să dezlege prietenii etc. La final, juriul, format din cîştigătorii de anul trecut, Ştefan Manasia şi Radu Vancu (cel de-al treilea cîştigător al primei ediţii, Miruna Vlada, lipsind), şi unicul critic prezent, Bogdan Creţu, a avut ingrata misiune de a numi, de data aceasta, un singur învingător, în loc de trei. Şi acesta a fost Vlad Moldovan, recent lansat de Cartea românească, după ce a cîştigat, în 2007, concursul de debut al acestei edituri, cu volumul Blank. Premiul i-a fost înmînat de către Bogdan Creţu, pe domeniul regal, chiar în faţa castelului, Principesa Margareta asistînd la ceremonie.

Dirijaţi de orele de masă, majoritatea celor prezenţi s-au întrecut, pe parcursul săptămînii, în a dovedi că au şi alte talente, pe lîngă cele literare, în special muzicale, dar şi sportive (fotbal, înot şi sportul minţii: şah). Şerban Axinte, care se pare că a fost, cîndva, vocalul unei trupe cu nume inspirat tot din literatură, Craii de Curtea-Veche, a cîntat la chitară şi voce piese rock şi folk, acompaniat de veşnic exuberanta Monica Stănilă şi, uneori, de muzicuţa lui Radu Vancu. Spre final, li s-a alăturat cu o voce de bas, mai degrabă neinspirată în context, deşi totuşi frumoasă, şi Alex Potcoavă. Fraţii Moldovan s-au arătat gata să preia chitara aproape de fiecare dată cînd Şerban Axinte o abandona, Rareş performînd la chitară şi Vlad, vocal, piese din Oasis. Ceilalţi, fără voce şi nici cu vreo pricepere la vreun instrument, au făcut playback. Constantin Acosmei s-a situat la antipodul muzicii zgomotoase din jurul lui, vorbind tot timpul în şoaptă, cu mare grijă să nu irosească cuvintele sau să se joace gratuit cu ele.

Radu Vancu şi Florin Măduţa s-au luptat zece ore pe tabla de şah, înnebunind pe toată lumea, numai pentru a sfîrşi cursa într-o remiză. Bogdan Creţu şi-a tratat tot timpul neobosita foame cu poveşti, spuse cu patimă şi umor, oricui avea chef să audă. Claudiu Komartin s-a plictisit repede şi de şah, şi de fotbal, parcă hotărîndu-se să nu mai întineze poezia cu alte preocupări, iar Ştefan Manasia a reprezentat pur şi simplu, mereu, o prezenţă pe care te puteai baza. Numai Vasile Leac n-a reuşit să prindă şi pe alţii în pasiunea lui pentru pescuit, aceştia arătîndu-se mai degrabă dornici de o baie în apele tulburi şi repezi ale Mureşului. Dar nu înotătorii Monica Stănilă, Rareş Moldovan, Ştefan Manasia, Şerban Axinte sau Bogdan Creţu, şi nici vînătorul Leac nu au scos la lumină Monstrul fericit, ci Radu Vancu, care şi-a lansat underground, la Săvîrşin, manuscrisul unui nou volum.

În ultima zi de tabără şi-a făcut apariţia şi T.S. Khasis de la Chesinţ (lîngă Lipova), adus de un cristian, care a călătorit zece ore cu trenul în noaptea dintre vineri şi sîmbătă, de la Bucureşti la Săvîrşin, special pentru un interviu cu autorul Artei scalpării.

Nopţile şi zilele şi-au pierdut, aşadar, diferenţa specifică la Săvîrşin, poate doar eu şi colega mea de cameră, Oana Cătălina Ninu, respectîndu-le, chiar dacă numai aparent, ritmul obişnuit, pentru că, dacă ne-am retras aproape de fiecare dată la miezul nopţii în cameră, am făcut-o numai pentru a povesti mai comod pînă dimineaţă. Poate aşa îşi explică şi ceilalţi, în sfîrşit, dimineţile logopate.

Nu ne rămîne însă, acum, cu Săvîrşinul lăsat în urmă, decît să aşteptăm apariţia celei de-a doua antologii a taberei, după ce antologia primei ediţii, La Neagra, ne-a satisfăcut pe deplin aşteptările.

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

miradorwhite noise - Luni, 29 Septembrie 2008, 14:28

din pacate cei de la Mirador nu au binevoit sa duca antologia in vreo librarie, sa o citeasca si prostimea. asa ca va cam cititi intre voi. pt. cititori nu existati. dar nu prea cred ca va intereseaza cititorul.

iti trimit eucristina ispas - Marti, 30 Septembrie 2008, 10:41

iti trimit eu antologia, daca vrei. fiecare autor a avut anul trecut zece exemplare si evident le-a dat mai departe. si nu numai la alti poeti :) oricum asta e o discutie lunga cu editurile si distributia si cat ar trebui sa se implice autorii etc. dar repet, daca vrei iti trimit eu antologia de anul trecut si si pe asta care o sa apara anul asta ...

:-)white noise - Miercuri, 1 Octombrie 2008, 16:01

voi ar trebui sa dati de pamant cu editorii care lucreaza in felul asta.pt ca voi sunteti cei care conteaza cu adevarat.
multumesc pt oferta, antologia de anul trecut o am, evident de la un poet care a fost acolo.
daca nu dau de carte altfel, o sa te rog sa-mi trimiti una, dar pe bani. sper doar sa aflu la timp cand apare antologia de anul asta.