TAC (28-30 mai 2010)

Tîrgul Alternativ de Carte

Autor: UN Cristian | Categoria: Actualitate | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Prima ediţie, una cu manifest încorporat, a încercat să pună accent pe calitate, să introducă un concept de promovare şi să ocolească un clişeu organizatoric care spune că numai dacă sînt bani e loc pentru toată lumea (deşi toată lumea înseamnă, mai mereu, confuzii valorice sub aceeaşi umbrelă).

Am fost întrebat ce-nseamnă „alternativul“ din titlu. Dacă nu cumva e opus tradiţionalelor hale de desfacere a cărţilor, poveştilor cu topuri de vînzări şi recorduri de audienţă. Nici vorbă. Alternativ vine de la alternativă. În loc de 1001 de cărţi, 101 edituri şi autori la normă, am selectat cîteva titluri, scriitori de primă mărime, cărora li s-a aplicat conceptul TAC de promovare. Cînd n-a fost un documentar, a fost o lansare, cînd n-au fost materiale audio, am trecut la lecturi live, cînd autorul nu putea ajunge, s-a apelat la o lansare prin telefon (Marin Mălaicu-Hondrari).

TAC încearcă să spulbere ideea că un program nu poate fi făcut pentru că e greu să aduci (costurile de transport, deconturi de justificat) toţi autorii de care e nevoie pentru o anumită temă. Nimic mai fals. Audio, video, înregistraţi şi filmaţi, ei s-au regăsit în faţa publicului într-o formulă de salon literar de carte şi cinema.

Nu întîmplător, ediţia inaugurală a fost lungă. Zeci de evenimente, derulate în peste 24 de ore de program. Asumarea unui asemenea program era necesară tocmai pentru a crea diversitate şi opţiune publicului. Au fost evenimente cu 15 oameni în Sala Oglinzilor, după cum au fost şi proiecţii cu peste 50 de vizitatori. Intenţia nici nu era să aducem lumea ca la stadion, pe reclamă ieftină şi public personal. Aşa cum invitaţii au fost aleşi pe sprînceană, partenerii au fost selectaţi cu grijă: Radio România Cultural (care ne-a furnizat materiale audio din fonotecă, special pentru spectatorii fideli), România literară, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Ziarul de duminică, TIUK!, Agenţia de carte, Polirom, Cartea Românească, Vremea, Charmides, Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, Agenţia de carte,www.bookblog.ro. Ca sponsori, au fost alături de noi: Hellenic Coca Cola şi Grup Transilvae, iar desenele ne-au fost oferite de Dan Perjovschi.

Ce-a adus TAC? În primul rînd, a produs, nu a reprodus. A creat materiale originale, multe mini-interviuri video (Daniel Bănulescu, Nora Iuga, Moni Stănilă), a adus la stand numai cărţile care au avut parte de materiale video sau audio de prezentare, a personalizat participările prin afişe speciale (pe cap de invitat, semnate de Ana Toma), a dăruit celor prezenţi ceva inedit cu scriitori reprezentativi, dar şi documentare de referinţă (despre Nichita Stănescu sau Gellu Naum, în regia lui Marian Baciu).

Mai apoi, s-a preocupat de ceea ce înseamnă personal literar auxiliar. A prezentat edituri, în materiale filmate (la această ediţie, Cartea Românească, Vremea şi Charmides) şi a generat o expoziţie-eveniment Ion Cucu, a cărui serie de documentare şi-a început proiecţia chiar în cadrul ediţiei inaugurale.

Prin voluntariat şi pasiune, o echipă formată din Alina Ţârcoman, Oana Tinca, Laura Husti-Răduleţ, Paul Radu, Petre Apostol, Nicu Rotaru şi un cristian, ajutată de Oana Cătălina Ninu, Ana Toma, Cosmin Ciotloş, Constantin Tarantoc şi Dorian Popescu a găsit o formulă perfomantă, neconcurenţială şi potrivită pentru a sluji, fără emfază, istoria literară şi scriitorul român.

La această ediţie, ne-am bucurat de participarea unor autori ca Ioana Nicolaie, Mihail Vakulovski, Andreea Răsuceanu, Doina Ioanid, Răzvan Ţupa, Cosmin Perţa, Augustin Cupşa, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Ion Zubaşcu, Gabriel Chifu, Lucian Vasilescu, Mihail Gălăţanu, Moni Stănilă, Dan Sociu, Horia Gârbea, Doina Ruşti, Dumitru Bădiţa.

Următoarea întîlnire cu TAC va fi în toamnă, la a doua ediţie.

Manifest. „Bulgărele de zăpadă“

Prima ediţie a Tîrgului Alternativ de Carte depăşeşte graniţa unui tîrg tradiţional.

Două sînt punctele de pornire: inovaţia în ideea de promovare literară şi aplicarea unui tip diferit de eveniment, low budget.

Altfel, ştiţi povestea. Se fac cărţi pentru tîrguri.

Autori şi editori se luptă cu rezistenţa fizică personală, pentru a ieşi pe ultima sută a unui tîrg. De ce să ne complicăm atît? De dragul cititorilor? De ce să nu inversăm puţin situaţia? Să facem şi tîrguri pentru autori. În fapt, dacă veţi citi cu atenţie titulatura, TAC e mai mult o perspectivă ludică asupra gravităţii „tîrguielii“, pe care halele imense ale tîrgurilor clasice ne-o propun. Nu e o ironie, fireşte. N-ar avea de ce. Tîrgurile de carte, construite cu migala şi dăruirea cu care se fac oamenii de zăpadă, sînt tot ce a putut genera mai profitabil pînă azi industria cărţii româneşti. Şi nici nu poate face concurenţă acestui tip de comercializare, fiind, pentru multe edituri, singurul care le asigură vizibilitatea. E mare nevoie de tîrgurile de carte, de cantitatea imensă de titluri şi de sarabanda lansărilor pe care o astfel de maşinărie o generează. Dar, aproape sigur, e nevoie şi de formule alternative, neconcurenţiale ca vînzări, cît la nivel de (re)prezentare pentru un autor sau pentru un titlu.

TAC este o astfel de structură mobilă. Poate genera (la scară mică) standuri şi evenimente de tip tîrg de carte, dar poate ajunge foarte uşor în formula de salon. Pentru că, înainte de toate, de vînzări şi de public, autorul şi cartea merită expunere şi valorizare nu doar într-un flux. Tocmai de aceea lansăm această ediţie pe principiul bulgărelui de zăpadă. E loc pentru toţi şi, mai ales, e nevoie de introducerea unor elemente suplimentare de promovare. În acelaşi timp, se impun selecţia şi reprezentativitatea. TAC nu funcţionează pe egalitatea de şansă a vînzărilor, ci pe un criteriu mult mai puţin pragmatic, al viziunii. TAC nu favorizează autori, ci cărţi.

Plecînd de la aceste principii, formatul propus se adresează în primul rînd autorilor şi pune o carte în centrul atenţiei. Nu o tarabă, nu o piaţă. Nişte autori, cîteva edituri şi o carte. Rînd pe rînd, titlu cu titlu, editură cu editură, ceea ce ne dorim să dureze. Printr-o avalanşă de cărţi bune, fără chiote, chefuri şi lăutari. Istoria editorială, personajele care activează în zona literară şi scriitorii devin personajele acestui pariu. Nu ştiu cît va fi de cîştigător, de aprobat, aplaudat sau vizibil la nivelul colectiv (nici nu e un scop în sine). Ştiu doar că porneşte dintr-un spaţiu simbolic, de pe Calea Victoriei nr. 115, sediul Uniunii Scriitorilor din România, şi poate ajunge oriunde, cu singura condiţie să nu amestece lucrurile, oamenii şi valorile.

Dacă s-au făcut cărţi pentru tîrguri, declaraţia mea de admiraţie e următoarea: se poate face un tîrg (şi) pentru o carte.

Pentru că „literatura română scrie pe mine“.

Recomanda articolul prin: