OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Haideti sa recunoastem: manelele au fost hulite de la bun inceput din cauza resentimentelor legate de etnia rroma. Toate statisticile si sondajele ne indica drept un popor prea putin tolerant. S-au facut trimiteri la furtul de idei muzicale pe care il savirsesc solistii de manele, la cintecul original turcesc (care e unul de dragoste, exclusiv), la incultura, la atentat la bunul gust. insa inculti au fost declarati si rockerii la inceputul anilor ’90, iar bunul gust n-a impiedicat o intreaga industrie a playback-ului sa-si faca loc in viata tinerilor. intr-o tara in care rromii au fost atacati cu bite, furci si topoare (si au raspuns la fel), in care cartierele „tiganesti“ au fost izolate de patrulele formate din cetateni „de buna credinta“ (vezi cazul Craiova), fenomenul manelelor a fost o palma prea greu de suportat pe obrazul alb al romanului verde si intolerant.

Manelele promoveaza, insa, in text, teme cu care romanul se identifica si care contribuie, alaturi de alte aspecte, la superficialitatea si ignoranta gindirii acestui popor. O prima idee, vehiculata in textele manelelor, este aceea ca banii se fac mai usor intr-un mod ilegal, inselind si ocolind legile. E adevarat, statul nu-i ajuta pe micii intreprinzatori, birocratia e mare si coruptia la fel, dar asta nu-ti da dreptul sa-ti inseli semenii (poate la fel de saraci ca tine...), sa faci, adica, „smecherii“ si „descurcareli“; ba mai mult, sa te si lauzi cu ele si sa promovezi acest stil de viata in cintecele tale. O a doua idee, foarte familiara si draga sufletului romanesc, e aceea ca ai dusmani. Mereu. La infinit. Acesti dusmani sint vinovati pentru toate relele de care suferi, pentru orice nedreptate, pentru orice greseala. „Dusmanii“ il descarca pe roman de orice responsabilitate si acrediteaza ideea ca exista, undeva, un blestem, un complot impotriva bietului de tine; „dusmanii“ sint intotdeauna puternici si nu pot fi infrinti decit pe moment, prin afaceri ilegale (vezi prima idee...). insa amenintarea lor va plana vesnic, doar asa, sa ai pe cine da vina, in caz ca nu-ti iese vreun „smen“. O a treia idee, prezenta, de altfel, masiv si in textele populare romanesti, este aceea a omului napastuit. Ne bocim, de veacuri intregi, incapacitatea si nehotarirea de a actiona decis, transformindu-le in efecte ale unor cauze exterioare, cum ar fi lipsa de noroc in viata, „dusmanii“ invizibili (bineinteles) sau, in istorie, asuprirea „celor mari“. Linia muzicala minora si tinguitoare a manelei se muleaza perfect pe acest gen de mesaj, facindu-l pe roman sa dea cu paharu-n masa, asa cum odinioara dadea „cu cutitu-n piatra“...

Asa ca, dragii mei, sa educam poporul si sa-i dam minte. Astfel, va putea sa-si dea seama ca manelele nu fac altceva decit sa-l tina in ignoranta si lipsa de responsabilitate in care toate politicile (economice si sociale) de dupa ’89 l-au bagat.
Nu interziceti manelele! Atacati-le cu cultura!