OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un juriu, format din trei critici din generatii diferite – Alice Georgescu, Mihaela Michailov si Sebastian-Vlad Popa –, a decis, spre uzul viitorului comitet de selectie a premiantilor, lista celor 27 de nominalizati – la noua categorii – ai Galei UNITER 2005. Eroul absolut al sus-numitei liste e directorul teatrului maghiar din Sfintu Gheorghe, regizorul Bocsárdi László: toate cele patru montari ale sale din 2004 au cel putin o nominalizare, pentru actorie, scenografie, regie, cel mai bun spectacol, iar o alta vedeta, cu patru mentionari, e indiscutabil o productie a sectiei (tot) maghiare a Nationalului din Tirgu-Mures, pe un text (modernist clasic) unguresc, pre numele lui Nefericitii, de Füst Milán (1888-1967, poet, romancier, dramaturg, critic literar, acum nume de premiu literar). N-am gasit inca pe nimeni sa-l fi vazut, cu exceptia celor trei jurati.

Altminteri, in afara nominalizarii Andreei Bibiri pentru rolul din Forma lucrurilor, a celor doua, de actorie, pentru Omul cel bun din Siciuan si a montarii lui Purcarete (Cum doriti...), selectata pentru regie si cel mai bun spectacol, mai nimic din ceea ce critica a remarcat, in succesive topuri, clasamente si analize, nu se prea poate intilni printre candidatele la premiu. Nominalizarile de acum au instituit pur si simplu o realitate paralela a teatrului romanesc intre ianuarie si decembrie 2004, in care nu se mai afla nici Plaja (realmente cel mai bun spectacol al lui Afrim de pina acum), nici 89.89... fierbinte dupa ’89 si, practic, nici Forma lucrurilor, iar textul contemporan, ah!, textul contemporan, pe care atit ne-am chinuit sa-l aducem pe scena, e ca si cum nici n-ar fi fost inventat (sint numai o nominalizare la debut si trei la actorie feminina pentru astfel de spectacole).

Categorie minora, o montare de text nou, resemnati-va!, nu va putea niciodata concura cu un nou Shakespeare.
Cit despre faptul ca Nefericitii e un spectacol inexistent in spatiul public si memoria afectiva a teatrului Romaniei din 2005, asta nu exclude marile sanse ca el sa fie cu adevarat o montare exceptionala, pune insa cel putin o intrebare fundamentala privind ratiunea existentiala a Premiilor UNITER: au ele o misiune detectivist-arheologica? Impun ele absolute valori ignorate, a caror reverberatie ramine la fel de inexistenta?

Ca sint cit se poate de aplecate in a pendula intre mainstream-ul inertial (dovada nominalizarea Maiei Morgenstern, indiscutabil o mare actrita, pentru o performanta cel putin cu semne de intrebare intr-o montare fara socoteala a Psihozei Sarei Kane) si reusita estetica fara ecou si efect (uneori bizareriile pot fi luate drept mostra de talent si inteligenta), asta stim cu totii dintotdeauna. Desi ar trebui sa stabileasca un echilibru intre inregistrarea momentului (tendintele estetice reprezentative) si predictia asupra viitorului (evaluarea potentialului artistic emergent), juriile UNITER prefera de fiecare data sa nu riste, sa impace cit mai multe capre, verze si lupi, sa nu tulbure apele si sa aiba grija ca nimic sa nu se schimbe. Pentru ca ceea ce inregistreaza in realitate, de niste ani incoace (cu exceptia momentului unic de acum doi ani), Gala Premiilor UNITER e succesiunea, inevitabila biologic, de nume, intr-o schema prestabilita o data pentru totdeauna, si nu posibila mutatie estetica (decit, eventual, in sectorul Debut), mutatie care in realitatea paralela, ideala si imuabila, a establishment-ului n-are ce cauta. Ce putem face decit, in sfirsit, sa ne resemnam?!

Singura categorie care probabil de data asta nu va isca discutii e cea a premiului pentru critica: nominalizarile au drept argument o carte publicata (teorie, monografie, respectiv istorie teatrala recenta, toate de foarte buna calitate). Din nefericire, si absolutizarea acestui criteriu – aparitia editoriala, intr-o cultura teatrala in care principala forma de expresie critica e cronica de intimpinare sau eseul jurnalistic – risca sa tina de aceeasi realitate paralela ca si restul nominalizarilor UNITER. Si, avind in vedere ca batalia cu viitoarea istorie teatrala o va cistiga aceasta realitate, intrupata festiv o data pe an (in 2005, pe 4 aprilie), si nu adevarul de zi cu zi, mult mai prafuit, al scenei, putem sa ne ducem linistiti sa ne culcam. Si-asa, Premiile UNITER lucreaza pentru noi...

Din juriul care va acorda anul acesta Premiile UNITER fac parte criticii Marina Constantinescu, Ion Cocora si Cristina Modreanu, scenografa Irina Solomon si regizoarea Sanda Manu.