OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

 

Visele lor sînt simple: bani pentru traiul zilnic, şcoala de terminat casătepoţicăradracului într-o ţară unde mănînci mai bine la cules de căpşuni decît aici profesînd medicina; într-o ţară unde să răspunzi doar de tine şi de soarta ta, să scapi de taţii şomeri, de mamele alcoolice, de bătrîni senili pe care-i ai de întreţinut, utili doar pentru pensia cu care speri să apuci să termini liceul. Toată această umanitate eşuată între blocurile cenuşii, răpusă de disperare şi ură, e radiografiată în textul dramatic al Alinei Nelega graffiti.drimz, pe care îl semnează şi ca autor de spectacol la Teatrul Odeon Bucureşti, la Sala Studio (premiera a avut loc pe 21 octombrie).

www.nonstop.ro, Amalia respiră adînc,graffiti.drimz sînt file în cronica tranziţiei româneşti a ultimelor două decenii, pe care Alina Nelega o scrie cu textele sale dramatice. Cu detaşare, lucid, fără să comenteze, autoarea ne pune în faţa unei realităţi pe care o recunoaştem în jur, dar o cosmetizăm în vieţile noastre civile, refuzînd evidenţa urii, a imoralităţii în care trăieşte o societate întreagă. Ce altceva decît disperarea face posibil finalul? Cristina se află la un pas de sinucidere, fratele ei Cipri încasează şase gloanţe de la „nenea Dorin“ (reale sau doar cartuşe cu sare?). Ambiguitatea finalului lasă spectatorului posibilitatea opţiu-nii. Mergi atît de departe cît te îndeamnă disperarea personală. În lumea fără speranţă a personajelor Alinei Nelega, cinismul nu încape, de vreme ce spectatorul e cel ce face sau nu pasul spre sinuciderea Cristinei, spre uciderea lui Cipri.

 

Spectacolul se bucură de prezenţa actorilor Cătălina Mustaţă şi Florin Zamfirescu, care dau greutate şi echilibrează scenele, apelînd inspirat la colaborarea cu studenţii UNATC, clasa Florin Zamfirescu. De aici, prospeţimea jocului, firescul şi credibilitatea fiecărui actor, apropiat de vîrsta şi trăirile personajelor. Remarcabile sînt şi secvenţele de muzică rap, compuse de Horia Butnaru şi Răzvan Alexe şi interpretate live de tinerii actori. Scenografia simplă şi funcţională, formată din panouri mobile, modulează un spaţiu neutru, dominat de universul grafic al desenelor Alexandrei Albu, studentă şi ea la Arte Plastice. Inspirate de dinamica desenelor animate, personajele Alexandrei Albu propun o lume în continuarea scenei, în notă lejer umoristică, polifonică în raport cu universul graffiti-rap al tinerilor.

Ca spectator tînăr, îţi recunoşti generaţia în entuziasmul şi energia tinerilor actori, în muzica şi limbajul direct al scenei. Ca adult, îţi promiţi, la ieşirea din sală, să reflectezi mai atent la diferenţa de o literă dintre idealurile ce despart două generaţii:dreams şi drimz.