OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dupa ce, la inceputul stagiunii, scenograful (si regizorul) Horatiu Mihaiu a devenit directorul Teatrului „Andrei Muresanu“, intre 12 si 19 iunie, la Sfintu Gheorghe a avut loc prima editie a Festivalului TRANS.FORM@, continuator, daca nu ca nume, cel putin ca spirit, al Atelierului organizat aici timp de 12 ani. Printre invitati au fost artisti din Romania, Ungaria, Brazilia, Germania.

N-as putea incepe altfel un interviu decit cu rugamintea de a preciza ce isi propune acest festival.
In primul rind, isi propune sa continue ceea ce s-a intimplat aici timp de 12 editii, traditia unui festival de teatru alternativ, de cautare a unor forme alternative teatrale. De altminteri, titlul festivalului nostru chiar asta inseamna: Transilvania – forme alternative teatrale, adica TRANS.FORM@. Nu schimb neaparat ceva, ci poate doar selectia care trebuie facuta pentru un astfel de festival. Mi-am propus sa invit numai spectacole pe care le-am vazut si care sa promoveze o forma teatrala speciala si nu una clasica, oricit de bine ar fi ea facuta.

Ma intereseaza spectacole care se bazeaza pe forme scenice aflate la interferenta mai multor arte, cum ar fi dansul, filmul video, muzica si asa mai departe, intr-un cuvint, arte colaterale teatrului. Fundamental, e vorba despre un spectacol teatral, dar imbibat de alte forme de expresie artistica. In speta, m-am gindit la niste spectacole pe care le-am vazut si aveam un program de festival foarte solid. Din pacate, asa cum inca se mai intimpla des in Romania, cei care promit nu se tin de cuvint, banii s-au imputinat pe zi ce ne apropiam de perfectarea invitatiilor. Finalmente, din toate promisiunile ferme am ajuns la aproape jumatate din bugetul promis initial, dar, in pofida necazurilor despre care am vorbit, eu zic ca am izbutit o editie de festival de care sint chiar mindru.

Este, intr-adevar, un festival bine echilibrat. A inceput cu Omul cel bun din Siciuan, a mai fost fascinantul spectacol al Nonei Ciobanu – Orfeu, sau cum sa te dezbraci de pene – in care mijloace multimedia, papusarie si prestatii actoricesti de o precizie impresionanta creeaza o multitudine de planuri si compun un univers de o bogatie si o sensibilitate extraordinare. O alta productie care mizeaza pe tehnicile multimedia, dar in egala masura si pe cuvint, este Shape of Things (Forma lucrurilor). Am revazut productia teatrului-gazda, semnata de Radu Afrim, David’s Boutique, pe un stext propriu...
A mai fost si un alt spectacol al nostru, unul de teatru-dans, Acea zi de vineri. August/1982, semnat de Andras Lorant. in seara inaugurala am invitat Talking Drums, o trupa de jazz din Cluj, formata din percutionisti si care faceau un spectacol foarte aproape de teatru. Am mai adus un spectacol maghiar, Ubu, in regia lui Sorin Militaru, care, desi are muzica si dans, nu doar sub acest aspect este potrivit pentru festival, ci, mai ales, prin maniera in care recreeaza universul fascinant a lui Jarry.

- N-am venit aici doar sa fac un teatru in folosul comunitatii

Imaginea festivalului n-ar fi completa daca nu am vorbi putin si despre evenimentele adiacente pe care le-a initiat sau le-a gazduit.
Ma bucur ca, pe linga aceste spectacole, am reusit sa facem si un mic workshop cu Silviu Purcarete. A fost un workshop de scenografie, la Arcus, intitulat Interior – Exterior: Alegerea spatiului scenic, la care au participat studenti de la UNATC Bucuresti. Am mai avut si un colocviu despre „Corporalitatea in spectacolul de teatru contemporan“ si trei spectacole-lectura cu trei piese nominalizate la concursul „Cea mai buna piesa a anului“, realizate in colaborare cu UNITER. Alaturi de Silviu Purcarete, care este directorul onorific al festivalului, au fost aici Frank Shouldice, dramaturg si regizor din Irlanda, Zsambeki Gabor, directorul Teatrului „Katona Joszef“ din Budapesta si – prezenta absolut notabila – Carl Hegemann, dramaturgul lui Frank Castorf de la Volksbuhne Theater. Pot sa spun acum ca intre acest prestigios teatru german si teatrul nostru exista deja o legatura – anul viitor, unul dintre marii regizori ai lumii, René Polesch de la Prater Scene, va monta la noi. Unul dintre rolurile de seama ale unui festival este sa inlesneasca tocmai tipul acesta de contacte, de schimburi, de intilniri.

Ar fi important de stiut cum vezi viitorul Teatrului „Andrei Muresanu“ in peisajul teatral romanesc? Va continua el sa fie un teatru de repertoriu sau va pune accent pe latura de laborator, cu workshop-uri din care sa se nasca spectacole?
Mi-e greu sa spun ce se va intimpla, ce titluri vom monta si cind. Cert e ca vreau sa se intimple lucruri de foarte inalt profesionalism. N-am venit aici doar sa fac un teatru in folosul comunitatii si sa neg faptul ca un teatru ca al nostru nu traieste daca nu are impact si in afara orasului. Nu vreau sa stric relatia cu publicul local, nici cu acea parte a publicului care doreste spectacole conventionale, de aceea imi propun sa le ofer, in primul rind, spectacole de calitate, nici cu cei care sint sau pot fi atrasi si spre alte formule de spectacol. De altminteri, in stagiunea pe care o incheiem acum, am avut confirmarea ca acest segment de public exista. Cred ca lumea are aici o deschidere extraordinara pentru teatru. Pe de alta parte, imi doresc sa intaresc legaturile europene pe care le avem deja. Primim numeroase invitatii foarte onorante. Unora, din eternele motive financiare, n-am putut sa le dau curs, dar la altele am raspuns.

Mergem in Finlanda, la Tampere, unde vom juca Trei surori al lui Radu Afrim, iar anul viitor cred ca ajungem in Italia. In Ungaria avem deja o legatura constanta cu Teatrul Szigligeti din Szolnok. Vom merge acolo cu spectacolul lui Andras Lorant, Acea zi…. Sint niste legaturi pe care vreau sa le fac si nu sint singurul, si trupa este foarte disponibila.
Chiar voiam sa te rog sa ne spui citeva cuvinte si despre colaboratorii tai.
Deocamdata, la nivel organizatoric, sint in teatru citiva tineri, plini de energie, care sper sa devina una dintre cele mai bune echipe manageriale din tara. Ei lucreaza la un site al teatrului – www.tam.ro –, deja foarte vizitat, si datorita festivalului, dar profitam de el sa ne facem simtita prezenta si in mediul electronic. Artistic, lucrez cu regizori tineri; Radu Afrim este angajatul nostru, dar am lucrat si cu Cristian Juncu, cu Andras Lorant. Sorin Militaru, probabil, va monta si el la noi. Am gasit aici o trupa foarte valoroasa, actori inca tineri, dar care incep sa se maturizeze artistic. Ei au nevoie de provocari artistice pe masura talentului lor, e pacat sa se piarda.

Horatiu Mihaiu va monta si el la Sfintu Gheorghe?
Sper ca da, dar trebuie sa am timp pentru asa ceva. Deocamdata nu am si nici nu cred ca voi avea prea curind. Ca sa organizezi sau reorganizezi un teatru iti trebuie minimum doi sau trei ani, nu poti sa faci altceva in timpul acesta. Am reusit cu greu sa fac scenografia pentru spectacolul lui Andras Lorant. Multa lume m-a intrebat ce caut eu la Sfintu Gheorghe, ce mi-a trebuit bataia asta de cap. Gindul meu a fost ca daca nu ma inham eu si altii ca mine, acest teatru are toate sansele sa sfirseasca precum Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Daca nu ma implic intr-un teatru viu, in ce sa ma implic?