Duminica seara s-a incheiat la Timisoara cea de-a IX-a editie a ceea ce se numeste Festivalul Dramaturgiei Romanesti, intilnire care ar trebui sa se constituie atit intr-o oglinda a celor mai bune spectacole realizate – de regula in ultima stagiune incheiata – pe texte romanesti, cit si intr-un soi de turnesol menit a verifica starea dramaturgiei contemporane autohtone. Din pacate, de aceasta data Festivalul n-a excelat la nici unul dintre cele doua capitole.
Cum anul trecut festivalul nu a putut avea loc din motive mai ales financiare, selectionerii – regretatul critic Victor Parhon si Mariana Voicu, directoarea manifestarii – au avut posibilitatea de a-si indrepta acum atentia spre montarile din ultimele doua sezoane teatrale. Asadar, un plan mai larg de actiune.
A surprins absenta unor spectacole pe texte ale unor dramaturgi in voga, jucati astazi pe mai multe scene ale tarii, unele chiar si in strainatate – si n-as aminti decit de Radu Macrinici, Horia Garbea, Theodora Herghelegiu… De asemenea, nu au fost prezenti la Timisoara dramaturgi precum Dumitru Solomon, Vlad Zografi ori Stefan Caraman. Sau poate ca au fost nevoiti sa renunte din diverse motive. Numai printr-o conjunctura fericita, Radu Macrinici a ajuns saptamina trecuta in urbe, cu ocazia premierei spectacolului cu Evanghelia dupa Toma. Textul lui Macrinici a fost montat in viziunea tinerei Anca Maria Colteanu la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“. Un spectacol plin de sensibilitate si care merita o cronica amanuntita, dincolo de marginile acestui articol.
Sa ne amintim apoi ca in ultimul timp a renascut interesul regizorilor pentru textele lui Caragiale, montate in stagiunea trecuta la mai mult de cinci teatre din Bucuresti, Satu Mare, Botosani, Brasov, Giurgiu. Alexandru Tocilescu a refuzat invitatia pentru ca scena Nationalului timisorean nu detine o trapa centrala, iar restul productiilor sint, conform opiniei personale a Marianei Voicu, de neprivit. Dar si asa nu ar fi fost selectionate pentru ca editia de anul viitor va fi dedicata special spectacologiei caragialiene.
Cit despre atelierele de dramaturgie, acestea si-au focalizat atentia numai asupra unor autori timisoreni, ajunsi acum la vremea pensiei…
In prima jumatate a festivalului, doua montari au atras atentia: Costumele!… lui Dan Puric, poem imagistic lipsit de text (!), si Memo, dupa un scenariu pe texte ale celor mai straluciti reprezentanti ai avangardei romanesti, de la Urmuz la Eugen Ionescu, colaj apartinind Monei Chirila, semnatara regiei, ajutata de actrita Miriam Cuibus. Dupa o absenta de patru ani, mai precis de la exceptionala montare cu Regina Mama, Mona Chirila revine pe scena Nationalului clujean, institutie care a achizitionat de curind Memo, spectacol independent a carui premiera a avut loc in aceasta vara la Centrul Cultural Roman de la New York. Dupa prestatiile din Asteptindu-l pe Godot de acum citiva ani, echipa Miriam Cuibus – Dragos Pop (al sau tinar discipol) straluceste din nou, de aceasta data intr-un poem-revolta ce aduce in actualitate scrieri reamintind de incompatibilitatea radicala a fauritorilor lor cu vremurile care i-au facut sa fie „primejdiosi“ si invulnerabili. Minutie, rafinament, eleganta, masura, ritm, umor, concretete, contemporaneitate…, toate in tablouri secventiale, in decoruri schimbatoare, intr-un univers al metamorfozelor, deopotriva expresie a vitalitatii si a fragilitatii.
Venit de la Galati, spectacolul realizat de Vasile Nedelcu dupa Proscrisa, poemul Savianei Stanescu, ii face un deserviciu in primul rind autoarei. Saracia materiala, dar si cea interioara, spirituala, a actorilor, neputinta sau rusinea acestora de a privi in sine, toate au dus la un act artistic ratat. Costume aproape peticite, decor supraincarcat, dar saracacios in acelasi timp, lipsit de gust, si absenta credintei, a nervului, neincrederea celor aproape douazeci de actanti, in ei si in regizorul care a incercat sa-i ghidoneze, au condus la un rezultat mediocru. E pacat de un text, de drept poetic, care si-a pierdut astfel stralucirea. Se vede treaba ca locul sau este deocamdata numai in volum, nu si pe scena.
Lipsit de importanta si de valoare s-a dovedit a fi si spectacolul Teatrului National din Craiova, Nasterea, pe textul medicului Constantin Voiculescu, virsta sa foarte inaintata facindu-i pe cei din Banie sa-i aduca scrierea in luminile rampei. Un motiv impresionant, dar nu suficient.
Despre celelalte spectacole prezentate la Festivalul Dramaturgiei Romanesti – saptamina viitoare.
Timisoara

