Constantin Chiriac etalează o energie
aparent inepuizabilă, pe care o transferă şi celor din jur. Cel
puţin aşa se vede în zilele de Festival Internaţional de
Teatru Sibiu (FITS 2011), cînd toată lumea e contaminată de
microbul bun festivalier, alergînd dintr-un loc în altul,
de la un eveniment la altul, încercînd să ia parte la
cît mai multe momente. Modelat în 18 ediţii pe spiritul
unui oraş interesant prin multiculturalism, patrimoniu, împrejurimi
şi intenţii de dezvoltare, FITS portretizează o comunitate locală
căreia, alături de saşi şi brînza de Sibiu, i-a adus
notorietate teatrul. Mult mai multă şi internaţională, întrucît
numele oraşului e cunoscut tututor operatorilor culturali din lume
pentru care arta scenică are relevanţă. FITS nu e un festival ca
oricare altul. Identitatea sa e netă, a cîştigat contururi
ferme odată cu adăugarea cîte unei noi ediţii în
cronologia proprie. E un festival amplu, divers, complex, croit pe
toate coordonatele care îi dau amplitudine: orizontal,
vertical, diagonal.
Ceea ce singularizează fiecare filă
anuală a manifestării e o temă, evident desprinsă din
problematica prezentului, care coagulează trupe, spectacole,
conferinţe, dezbateri, lansări de carte, spectacole-lectură,
ateliere. Pentru 2011, genericul a fost „comunităţi“, iar cea
mai bună caracterizare evaluatoare a celor zece zile este potrivirea
dintre intenţii şi rezultate. Actualitatea subiectului comunitar e
axiomatică, iar axul festivalului, în jurul căruia au
gravitat toate acţiunile, a fost legat de arte ca resursă. FITS nu
a sfidat criza, ci a ocolit-o, supunînd-o prin aluvionarea de
resurse: buget, venituri proprii, sponsori, parteneri, cîteva
pagini bune în broşura printată a Festivalului, nume grele
din topurile businessului românesc şi străin, reprezentanţe
diplomatice.
Structural fără in şi off, programul
e un showcase al productelor culturale autohtone şi străine, o
întîlnire. Orînduite, desigur, pe categorii şi
subcategorii în care toţi invitaţii să-şi găsească locul
firesc, iar publicul să se poată orienta ca opţiune, FITS e
multistratificat. Pe de o parte, reuneşte profesionişti din toate
sferele şi genurile creaţiei (teatru, dans, muzică, literatură,
editare, arte vizuale, arta circului), nume consacrate, dar şi nume
noi, pe care FITS pariază, artişti din majoritatea culturilor
naţionale, din Canada pînă în Japonia, din Danemarca
pînă în Australia, ca să ilustrăm cu exemple extreme,
spectatori de toate vîrstele şi categoriile
socio-profesionale, de la copii la seniori, de la consumatori
habituali de cultură la trecători ocazional pe stradă. Apropo de
spectatori, aceştia au crescut odată cu festivalul. Formarea
publicului a început cu reprezentaţii stradale, accesibile,
exotice, de divertisment, care i-au atras mai apoi şi în
sălile de spectacole. Nu numai în amplasamentele din Sibiu, ci
şi la Cisnădioara, Mediaş, Răşinari.
Teatrul a tronat la Sibiu atît
prin reprezentaţii semnate de vedete, în sensul autentic al
termenului, ale scenei recente, care aduc publicul prin înscrisurile
de pe afişe, cît şi prin prezenţe exotice, care atrag prin
neobişnuitul propus. Din prima categorie au făcut parte, de pildă,
Teatrul Meno Fortas, fondat de Eimuntas Nekrosius, celebrul regizor
lituanian care uimeşte comunitatea internaţională prin maniera de
abordare a unor texte clasice, prin simbolistica ataşată, prin
forţa vizuală a montărilor şi lungimea spectacolelor (Idiotul
adus la Sibiu a durat cinci ore, Macbeth-ul prezentat la Craiova în
urmă cu cîţiva ani, tot cam pe-atît). Poetica
lituanianului constă într-o muncă de reinterpretare a unor
titluri cunoscute, reevaluate artistic din perspectiva esteticii
personale. Şcoala lituaniană de teatru este una care se prezintă
străinătăţii drept fascinantă, fiind un mix original între
concepţia rusă asupra direcţiei de scenă, a teatrului psihologic,
şi elemente specifice teatrului occidental.
Dinspre Japonia au venit în
ultimii ani la Sibiu companii şi spectacole convingătoare, prin
care normele conservate cu stricteţe de diversele stiluri de
interpretare le-au fost înfăţişate în primul rînd
specialiştilor. Conceptul fundamental al artei asiatice este că
desăvîrşirea provine din deprinderea încă de la vîrste
fragede a unor coduri scenice transmise de maeştri şi însuşite
foarte exact de discipoli. Inovaţia este un cuvînt şi o
practică mai puţin uzitată în teatrul oriental,
virtuozitatea fiind imaginată în interiorul cadrelor
tradiţionale. Şi totuşi, cît de mult a influenţat teatrul
occidental! Prezentă trei ani la rînd la FITS, Yamanote
Jijosha a surprins acum prezentînd o piesă clasică a lui
Monzaemon Chikamatsu, Keisei Hangonko, utilizînd stilul Yojo
han. Stilul se defineşte prin executarea încetinită a tuturor
mişcărilor, dintr-o postură neobişnuită: corpul actorului nu stă
niciodată drept, la 90 de grade faţă de sol, ci e mereu înclinat!
În ceea ce priveşte prezenţele
româneşti, două linii au fost evidente: consacraţii şi
undergroundul, acesta din urmă bucurîndu-se de o amploare mai
largă decît la ediţiile anterioare, tendinţă salutară
pentru un segment aflat încă în căutare şi dezvoltare.
Fireşte, FITS nu-şi propune să portretizeze sezonul românesc,
dar regula care transpare din program e aceea a itinerării unor
producţii recente, bine cotate, pentru categorii de receptori
variate. Acum şi-au etalat creaţiile Silviu Purcărete, figura
proeminentă a FITS, Victor Ioan Frunză, Alexandru Dabija, Radu
Afrim, Theodor Cristian Popescu, Gavriil Pinte etc.
Dansul a fost unul dintre genurile
privilegiate ale ediţiei. Au lipsit companiile autohtone, iar
absenţa am interpretat-o ca pe un semn elocvent al situaţiei
incerte instituţional, nefireşti, în care se află dansul
nostru contemporan. Dintre străini, InTime al lui Pal Frenak ne-a
uimit prin retorica mişcării, prin impactul puternic al discursului
coregrafic, un discurs în care frumuseţea corpului uman şi
expresivitatea mişcării devin vehicule ale interogaţiei în
privinţa relaţiei dinamice dintre sexe. Pe scena Casei
Sindicatelor, în centrul căreia se afla o banală canapea
(posibil freudiană), cu flori de trandafir acoperind aproape complet
covorul de dans, şase dansatori de naţionalităţi diferite au
emoţionat audienţa. Dintr-un cu totul alt unghi de abordare,
britanica Claire Cunningham a exploatat deficienţele motricităţii
umane, coregrafiind ME (Mişcare-Evoluţie) cu ajutorul unor seturi
de cîrje...
Conferinţele i-au adus la Sibiu pe
cîţiva dintre înţelepţii zilei (Sorin Alexandrescu,
Gabriel Liiceanu, George Banu, Emil Hurezeanu, Răzvan Ungureanu,
Mircea Dinescu, Denisa Comănescu), care au împărtăşit
audienţei din experienţele lor spirituale. Lansările de carte,
spectacolele-lectură, dezbaterile au întregit partea conexă a
FITS.
Muzică în toate variantele a
fost ascultată la Sibiu. A răsunat mai ales outdoor, în
concertul inaugural şi în cel de final, prin miniorchestrele
de pe pietonal, dar şi indoor, în formule clasice precum opera
chineză, concertele de cameră ieşite din obişnuit, trecînd
prin Teatro de la Abadía, care combină texte poetice de secol
XV cu imaginea video şi muzica, într-un produs ce evoca stilul
trubaduresc.
Artele vizuale l-au avut ca maestru de
ceremonii pe Dan Perjovschi, care şi-a desenat omuleţii şi textele
pe peretele pus la dispoziţie în imediata vecinătate a
teatrului, la Clubul Festivalului. Clubul acesta muta epicentrul FITS
în fiecare seară, atrăgîndu-i la mesele sale, simple,
din lemn, pe posesorii de ecuson şi devenind platforma de întîlnire
şi sporovăială profesională a fiecărei zile.
Publicul e întotdeauna parte în
compunerea ecuaţiei sibiene. E stratificat, precum festivalul care i
se propune, straturile identificabile fiind: specializaţii din ţară
şi străinătate (Emile Lansman, de pildă, coordonatorul celebrelor
Editions Lansman, e nelipsit de la FITS, din 2000 încoace, şi
spune că aproape a învăţat româneşte), bucureştenii
veniţi special, care prin prezenţa la Sibiu certifică realitatea
că, pentru zece zile de festival, centrul se mută de pe Dîmboviţa,
turiştii şi localnicii de toate vîrstele şi gusturile. FITS
e aşteptat, frecventat, e o experienţă estetică pe care în
egală măsură creatorii şi consumatorii de cultură o trăiesc
împreună.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters