Pe 30 septembrie, tocmai se va fi
terminat primul festival de teatru al stagiunii 2011-2012, cel de
teatru scurt, de la Oradea, iar sezonul festivalier continuă la
Gheorgheni, la Brăila (cu un director nou la Teatrul „Maria
Filotti“, subiect de scandal la început), la Alba Iulia, la
Odorheiu Secuiesc, culminînd cu Festivalul Naţional de Teatru
de la Bucureşti, la început de noiembrie.
În foarte multe cazuri,
schimbările în conducerea instituţiilor de spectacole
generează organizarea sau regîndirea unor evenimente teatrale
ample. De pildă, la Teatrul Naţional din Cluj, acum cu un nou
director (Mihai Măniuţiu), are loc, între 7 şi 9 octombrie,
prima ediţie a Întîlnirilor Internaţionale de la Cluj,
dedicate lui Gellu Naum, trei spectacole după texte ale sale fiind
montate cu această ocazie: Zenobia, scenariul şi regia Mona Marian,Florenţa sînt eu de Gellu Naum şi Jules Perahim, regia
Alexandru Dabija, şi Insula, spectacol-concert de Ada Milea (care
colaborase cu Alexandru Bălănescu pentru o altă versiune a
concertului teatral naumian).
În domeniul festivalurilor
organizate de structuri independente, între 1 şi 16 octombrie,
are loc la Bucureşti ediţia a VI-a a eXplore dance festival, care
găzduieşte, anul acesta, şi workshopul pentru tineri critici de
dans, Critical Endeavor, şi competiţia pentru Premiul pentru Tineri
Coregrafi Europeni. E o ediţie de festival foarte bogată, cu
spectacole ale unor nume cunoscute şi apreciate, ca Nicole Beutler,
Sanja Mitrovic, Boris Charmatz, Meg Stuart şi Philipp Gehmacher,
Eszter Salamon. În concursul destinat tinerilor coregrafi sînt
şi creaţii ale unor artişti români, Valentina de Piante,
Eduard Gabia şi Maria Baroncea (în aceeaşi formulă, Gabia,
Baroncea şi Dragana Bulut au cîştigat Jardin d’Europe Prix
anul trecut, la Istanbul). O mare parte dintre reprezentaţii se vor
desfăşura la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC), de
vreme ce, cu Teatrul Naţional în reconstrucţie, Centrul
Naţional al Dansului Bucureşti a rămas, cu aer definitiv mai mult
decît temporar, fără sediu, dacă nu luăm în
considerare birourile de la Centrul Naţional al Cinematografiei şi
sălile de repetiţie de la Sala Palatului, unde se intră doar pe
bază de buletin.
La mijloc de noiembrie, la Cluj, în
cadrul unei noi ediţii a Festivalului Temps d’Image, e programată
o primă platformă de spectacole independente de teatru şi dans,
printre care Flori de mină de Csaba Szekely, de la Studio Yorick din
Tîrgu Mureş, Divas, producţie GroundFloor Cluj, Capete
înfierbîntate, în regia lui David Schwartz, şi un
nou spectacol al Gianinei Cărbunariu, x centimetri din y kilometri,
pornind de la o documentare în arhivele CNSAS.
Tot în sectorul nefinanţat de
stat, în ciuda înmulţirii spaţiilor de bar şi club
dornice să găzduiască spectacole de teatru, stand-up comedy sau
altceva, pare că întreaga producţie privată şi independentă
s-a mutat la Café-Teatru Godot, unde se joacă acum inclusiv
montări găzduite pînă de curînd în locuri cu
tradiţie ca Teatrul LUNI de la Green Hours. Programarea este
eclectică, dar potenţialul – remarcabil, chiar dacă tendinţa de
monopol nu e un semn bun pentru evoluţia scenei alternative.
Începutul de stagiune e însă
legat cu precădere de cel mai alert ritm al premierelor din întreaga
perioadă de activitate a teatrelor de stat (comparabil doar cu...
finalul de an). La Odeonul bucureştean, Alexandru Mâzgăreanu
are primele reprezentaţii cu Pentru că pot de Arthur Kopit (prezent
în România cu această ocazie), în aceeaşi regie
urmînd să fie prezentat pentru presă şi Purificare de Petr
Zelenka, la Teatrul Naţional din Bucureşti. La Odeon, o altă
premieră anunţată e Cînd Isadora dansa de Martin Sherman,
regia Răzvan Mazilu, povestea Isadorei Duncan fiind o pasiune mai
veche a dansatorului. Tot în Capitală, la Teatrul
Metropolis, este intens anunţată (dar încă neprogramată) o
montare, semnată Victor Ioan Frunză, a dipticului lui Tony Kushner,Îngeri în America (în ciuda legendei recente, o
parte – prima – a piesei a mai fost pusă în scenă, cu
peste un deceniu în urmă, de către Theodor Cristian Popescu,
la Nottara).
La Bulandra sînt în
repetiţii Meşteşugul vieţii?de Hanoch Levin, în regia lui
Felix Alexa, şi Top Girls de Caryl Churchill, regia Alexandru
Berceanu (acest din urmă spectacol e în repetiţii de mai
multă vreme).
Pe 15 octombrie e programată prima
premieră a stagiunii la Teatrul German de Stat din Timişoara (TGST)
(unde Radu-Alexandru Nica tocmai a devenit director-adjunct
artistic), Urîtul de Marius von Mayenburg, prima colaborare cu
TGST a regizorului Theodor Cristian Popescu şi a scenografei Velica
Panduru. La Naţionalul din Tårgu Mureş, şi el cu o nouă
conducere, repertoriul rămîne cel moştenit, inclusiv
premierele fiind antamate în timpul anterioarelor mandate
interimare (urmează o premieră cu O zi din viaţa lui Nicolae
Ceauşescu de Denis Dinulescu, în regia lui Ştefan Iordănescu,
cel care a mai pus-o o dată în scenă, la Arad).
Odată cu Festivalul de Teatru Scurt,
teatrul dramatic din Oradea (ale cărei secţii, română şi
maghiară, s-au despărţit anul acesta), pentru a deveni părţi ale
unor teatre dramatice şi de animaţie în respectivele limbi)
se mută înapoi în clădirea sa istorică. La fel, la
Piatra Neamţ se anunţă un apropiat final pentru lucrări de
consolidare a imobilului teatrului. Să sperăm că recuperarea
scenelor va fi de bun augur pentru o stagiune despre care ni se
spune, din nou, că e una de criză – cel puţin financiară.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters