OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nevoia de teatru in Basarabia
Initiata ca un gest de fronda, Bienala Teatrului „Eugène Ionesco“, ajunsa la a patra editie in acest an, a facut, dupa parerea lui Matei Visniec, mai mult decit orice misiune diplomatica pentru promovarea imaginii Republicii Moldova. Cind s-a organizat prima data, in 1994, Bienala era perceputa ca un gest curajos de a dinamiza viata culturala a urbei si de a demonstra guvernantilor ca se poate face teatru de calitate si in Basarabia. Festivalul International de Teatru – BITEI 2001 –, organizat la Chisinau intre 24-31 mai, este un argument al faptului ca, desi guvernele s-au schimbat, oamenii de cultura au ramas consecventi in actiunile lor.
Nevoia de teatru este extrem de mare in Basarabia. Cel mai mare impact asupra publicului basarabean l-au avut nu bruma de texte literare care s-au scris despre aceasta perioada contorsionata a tranzitiei, ci, mai cu seama, spectacolele de teatru. Nu intimplator, Liliana Alexandrescu, intr-un interviu acordat lui Vitalie Ciobanu si aparut in Contrafort nr. 4-5/1998, afirma: „Este o sansa imensa pentru oamenii de teatru din Basarabia sa se simta utili, oferind comunitatii un catalizator social in timpurile confuze si primejdioase“.
De aceea, poate, multi scriitori au simtit nevoia de a abandona discursul monologic al poemului si de a-l imbratisa pe cel dialogic al piesei de teatru. Printre cei convertiti care au „iesit de sub tipar“ in colectia „Cintareata cheala“ se numara Dumitru Crudu, Irina Nechit, Nicolae Leahu, Maria Sleahtitchi.

BITEI 2001
Festivalul International de Teatru BITEI 2001 a improspatat atmosfera Chisinaului timp de o saptamina si a initiat un dialog cultural intre oameni si formule artistice din zone geografice si mentale foarte diferite, capatind in acest an o mai larga respiratie decit la editiile anterioare.
Daca Bienalele „Eugène Ionesco“ anterioare au fost regizate in exclusivitate de teatrul care le-a dat numele, in cazul editiei din acest an, Festivalul a fost organizat de Teatrul „Eugène Ionesco“ in colaborare cu Teatrele „Cehov“, „Luceafarul“ si „Satiricus“.

Petru Vutcarau, regizor si actor al Teatrului „Eugène Ionesco“, directorul Festivalului BITEI 2001, a tinut sa mentioneze ca ar fi mult mai bine daca s-ar focaliza mai multe forte pentru ca prestigiul acestui festival sa creasca, decit sa se organizeze alte doua-trei festivaluri de o valoare discutabila. Acest festival apartine tuturor oamenilor de cultura care consuma acest produs cultural, nu numai teatrului initiator sau criticilor de teatru. Prin urmare, este binevenita initiativa devotatilor BITEI de a aduce in festival teatre despre care au auzit lucruri bune si ale caror spectacole le-au vazut.
Un nou accent in cadrul editiei a patra a Festivalului de Teatru BITEI 2001 a fost pus pe scoala de teatru. Justetea denumirii acestei sectiuni a iscat uneori rezerve. Un spectacol de teatru ori este bun, ori nu. Un spectacol realizat de studenti trebuie privit in acelasi context larg al oamenilor care fac teatru, si nu izolat, intr-o sectiune aparte. Asa ca termenul de „scoala de teatru“ este destul de sinuos si discutabil.

O alta noutate a editiei a patra a Bienalei a fost data de conferintele de presa care au insotit spectacolele jucate. Desi nivelul discutiilor a fost preponderent expozitiv si mai putin problematizant, in cazul spectacolelor teatrelor din Romania facindu-se uz, adeseori, de un termen destul de demonetizat precum „revelatie“, nu a lipsit cu totul spiritul critic. De mentionat in acest sens sint interventiile criticilor de teatru Constantin Cheianu, Irina Nechit, Valentina Tazlauanu sau ale ziaristului Val Butnaru.
Intre 24-31 mai 2001, la Chisinau s-au adunat peste 300 de actori din teatre din Romania (Bucuresti, Brasov, Iasi, Oradea), Ucraina (Cerkassi, Lviv), Belarus (Vitebsk), Franta, Marea Britanie, Spania, Italia, Japonia, Republica Moldova (Chisinau). Cuvintul-cheie al festivalului a fost interferenta. Deschiderea Bienalei a fost dublata de lansarea nr. 1-2/2001 a revistei Sud-Est, dedicata celor zece ani ai Teatrului „Eugène Ionesco“.
Oferta locala
La BITEI 2001, productia teatrala locala a fost generoasa, prezentind sapte spectacole: Maestrul si Margareta („Satiricus“), Un tramvai numit dorinta (Universitatea de Arte, Moldova), Casatoria si Trei surori („Cehov“), Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal („Ionesco“), Jucatorii (Teatrul de Comedie si Drama, Tiraspol), D’ale carnavalului („Luceafarul“). Am putut vedea spectacole de calitate atit in sensul practicilor traditionale de regie si joc, cit si in cele inovative.

Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal de Matei Visniec, in regia lui Charles Lee, Teatrul „Eugène Ionesco“, a produs reactii vii din partea publicului si aprecieri pozitive din partea criticii. Conceput ca un spectacol interactiv si ca un reflex al realitatilor sovietice care in Republica Moldova isi mai manifesta inca, paradoxal, actualitatea, piesa lui Visniec a resuscitat procedeul „teatru in teatru“, denuntind in acelasi timp mecanismele utopiei si ale demagogiei. Multi dintre cei prezenti in sala au ris nu numai in contul trecutului, ci si in cel al prezentului.
Daca este loc pentru atita curaj si originalitate in stilul de a monta si a juca o piesa care submineaza si deconspira farsele istoriei contemporane, s-a vazut ca in Basarabia exista suficiente resurse si pentru un teatru clasic. Cele doua spectacole prezentate de teatrul rus „Cehov“: Casatoria de Gogol si Trei surori de Cehov nu au intrecut prea mult buchia metodelor traditionale de punere in scena.

Prezenta romaneasca
Teatrul romanesc a dat o nota aparte Festivalului BITEI 2001. Si aici publicului i s-a oferit nu numai o singura varianta de teatru romanesc, ci mai multe: teatrul de la Bucuresti (TNB), de la Brasov („Sica Alexandrescu“), de la Iasi („V. Alecsandri“, „G. Enescu“), de la Oradea (Teatrul de Stat). Prin urmare, in acord perfect cu politica actuala a descentralizarii, conceptul de teatru romanesc a fost reprezentat prin mai multe marci, ale mai multor companii teatrale.
Spectacolele sustinute au descris si curentele care marcheaza peisajul teatral romanesc actual: Tartuffe, Cerere in casatorie – nevoia de a repune in discutie si de a monta in mod inedit un clasic, Pescarusul – piatra de incercare a fiecarui tinar care invata teatru, Erendira… – preocuparea regizorilor de a dramatiza un roman sau o nuvela.
Regina-Mama a Teatrului National din Bucuresti s-a bucurat de o inalta apreciere la Chisinau, iar actrita Olga Tudorache – de o primire foarte calda.

Dialogul cultural cu CSI-ul
Prezenta teatrelor din CSI la BITEI 2001 a fost la fel de simtitoare ca si cea romaneasca, semn ca Basarabia, aflindu-se la rascrucea drumurilor dintre Est si Vest, implicit a curentelor politice UE-NATO/CSI-Uniunea Rusia-Belarus, isi poate valorifica exemplar acest „defect“, din punct de vedere cultural. Desi reputatele scoli rusesti de teatru au lipsit, si-au facut aici prezenta Ucraina si Belarus.

Teatrul „Yakub Kolas“ din Vitebsk (Belarus) si „Taras Sevcenko“ din Cerkassi (Ucraina) au produs o deosebita impresie asupra publicului festivalului. Spectacolul Chagall, Chagall, de numai o ora, al teatrului din Belarus a utilizat mijloace lirice pentru montare. Piesa descrie ultimele clipe de viata ale lui Chagall, decedat in urma unui stop cardiac in timp ce se afla in lift. Spectacolul-poem a creat o insula de poezie in mijlocul celorlalte compozitii marcate de viteza si suprapuneri de registre. Exceptia venita din Belarus a confirmat faptul ca, in ciuda montarilor multimediale, incendiare, formula spectacolului-poem supravietuieste, bineinteles in masura in care metafora nu este cultivata in mod inflationar, ci utilizata cu masura.
Spectacolul Casatoria (asociatii dupa piesa lui Gogol) s-a plasat la antipodul lui Chagall, Chagall. Feeriei de sunete si lumini din primul i-a luat locul babilonia de zgomote si gesturi din cel de-al doilea, conceput ca un happening sau spectacol-videoclip. Precum bine scria si in program, acesta nu pune in scena piesa propriu-zisa, ci constituie un colaj de scenete dupa piesa lui Gogol. Regia a fost inspirata de filmul lui Ettore Scola, Balul. Intregul spectacol este compus din suprapunerea coloanei sonore a mai multor posturi de televiziune, ciocnirea mai multor actori care isi impletesc gesturile in atitudini de pasiune, iubire, singuratate, dezolare, bucurie si plictis.

Gindeste global, joaca local
Pe linga jocul teatrelor din spatiul carpato-danubiano-pontic si cel slav, mai exact ucrainean si belarus, BITEI 2001 s-a bucurat si de prezenta teatrelor din spatiul european (Franta, Marea Britanie, Spania, Italia) si din cel oriental (Japonia). Desi marcate de stilul de montare si joc al spatiului din care proveneau, jocul acestor trupe „s-a adaptat“ si a imprumutat ceva din spiritul locului in care s-au aflat timp de o saptamina. Un exemplu pitoresc: portretul dlui Ungureanu, fost ministru al Culturii din RM, a fost folosit in decorul spectacolului Cererea in casatorie de Cehov al teatrului din Sevilla.
Spectacolul Unul-(Altul) in regia lui Emi Slater al celor de la Perpetual Motion Theatre din Marea Britanie a constituit una dintre surprizele festivalului. Conceput ca un soi de colaj de scheciuri, pe linia fragmentarismului, in stilul Englezei fara profesor (Cintareata cheala) de E. Ionesco, Unul-(Altul) a pus accent pe tema dorintei de comunicare si a dificultatii intretinerii ei. Replici abrupte, exercitii de invatare a limbii engleze din eternele manuale de basic english, precum si miscari dezordonate ale unor corpuri indistincte, vidate de personalitate, ale oraselor-furnicar au dat substanta spectacolului. Exploatind problema marginalizatului si a neintegratului, Unul-(Altul) a fost o excelenta metafora a conditiei omului contemporan, condamnat la singuratate si la aventura descoperirii si a pierderii simtului alteritatii. Replicile spuse in romana alaturi de cele in engleza au sunat nu doar ca un salut adresat publicului autohton, ci si ca un semn ca basarabenii isi au patratelul lor mic, dar sigur in aceasta polifonie de texte si gesturi.

Cite ateliere, atitea obicee
In cadrul Festivalului International de Teatru BITEI 2001 s-au desfasurat si doua ateliere de creatie: unul de montaj cu regizorul francez Charles Lee si altul de dramaturgie cu Matei Visniec.
In cele citeva intilniri cu regizorul francez, acesta ne-a dezvaluit maniera sa inedita de montare care se bazeaza pe vis. Regizorul isi exploreaza visele atunci cind lucreaza la regia unui spectacol si le solicita actorilor sa se implice in acelasi joc. Daca visele actorilor se racordeaza la dimensiunea viselor regizorului, altfel spus, cei implicati in joc reusesc sa se gaseasca pe aceeasi lungime de unda, atunci spectacolul are sansa de a fi o reusita. Maniera originala, desi putin bizara, implicind aleatoriul si totala subiectivitate, i-a oferit regizorului francez Charles Lee multe idei inspirate in materie de regie, precum el insusi marturisea. Avantajul pe care il pune in relief aceasta metoda inedita de montaj este posibilitatea de a lucra cu fragilitatea unui individ, cu partea lui slaba, vulnerabila, cu ceea ce are el nealterat si necontaminat de morbul relatiilor publice, ceea ce este autentic si plin de energie, sustine Charles Lee.

Atelierul de dramaturgie al lui Matei Visniec nu a dezvaluit o metoda noua in materie de scris, dar a insistat asupra unui adevar vechi de cind scrisul a inceput sa se profesionalizeze, si anume acela al exercitiului. Configurarea unei situatii dramatice, construirea unui dialog pornind de la niste replici banale in functie de personalitatea locului in care se afla personajele, repozitionarea textuala, adica transferarea psihologiei umane unui aparat de facut cafea, insolitarea discursului prin cultivarea unui stil agramat si incoerent, deturnarea cliseelor, innobilarea limbajului prin utilizarea cuvintelor si a expresiilor cenzurate, monologul unui personaj (aici, al patului) au fost temele „supliciului“ hedonist la care au fost supusi audientii atelierului. Complicitatea si credibilitatea sint cele doua lucruri indispensabile sustinerii unui asemenea atelier, a tinut sa accentueze Matei Visniec.

In loc de final
Dupa ce BITEI 2001 si-a lasat cortina, mai multe lucruri ar fi de spus. In primul rind ca odiseea teatrala BITEI 2001 din 24-31 mai 2001, de la Chisinau, le-a demonstrat guvernantilor moldoveni care vorbesc mai mult in termeni de catastrofa si dezastru despre RM ca exista loc si pentru putina normalitate.
Oamenii de cultura de aici au dezbatut in cadrul zilelor festivalului multe subiecte care privesc spatiul dat si nu numai, dar nu au pus politicul in prim-plan. Festivalul International de Teatru BITEI 2001 a oferit sansa de a lua pulsul vietii teatrale din alte spatii culturale. Obiectivul stabilit la deschiderea lui de a aduna niste energii si de a le da un vector de miscare s-a dovedit o misiune posibila. Nevoia intretinerii unui dialog este mai mult decit necesara. Faptul ca recuzita revolutionara a trecut acum in serviciul discursului publicitar – actuala campanie a firmei Voxtel: „cheama la revolutie“ –, iar cea a dialogului si a interferentelor a trecut in cel al promovarii unei actiuni culturale de larga respiratie, precum a fost BITEI 2001, este un semn ca lucrurile incep sa se aseze. Bienala Teatrului „Ionesco“ desi si-a gasit deja o albie, mai are inca de „forat“ pentru a si-o consolida. Exigenta exprimarii unor proiecte concrete si eficace a sunat ca un adagiu.

Intrebat fiind cum apreciaza prezenta romaneasca, cea a CSI-ului si a strainatatii in cadrul BITEI, criticul de teatru Constantin Cheianu a afirmat: „Sase spectacole ale teatrelor romanesti de tinuta si ale celor studentesti au dat calitate si nivel festivalului: Erendira…, Cerere in casatorie, Tartuffe, Pescarusul. Cit despre prezenta straina: de fiecare data, acest festival a fost orientat in sensul spectacolului traditional, in sensul bun al cuvintului. Dar de fiecare data a existat un spectacol care poate fi numit de avangarda, mai nou, mai altfel si care neaga limbajul traditional. La BITEI 2001, surpriza a fost teatrul englezesc. Apoi, cel care a dat un spectacol de arta traditionala a fost teatrul japonez. Un Shakespeare cu mijloacele teatrului nipon. Cit despre prezenta CSI-ului, ne-am fi dorit ca teatrul rusesc sa fie mai prezent decit cel ucrainean sau belarus, uneori nefiind vorba de teatre mari, precum Mhat Lencom, Vahtagan, din mantaua caruia s-a nascut Teatrul «Eugène Ionesco». In rest, am vazut spectacole ale unor teatre interesante. Dar unele au fost revelatiile acestui festival. Teatrul «Taras Sevcenko» din Cerkassi, oras mic, cu un spectacol de gest si dans a fost o surpriza placuta.

Organizatorii festivalului si-au adus, pe buna dreptate, contributia la «propasirea» imaginii Republicii Moldova, cuvint pe care Presedintele acestei tinere tari l-a inlocuit, citind un discurs, poate deloc intimplator, cu... «prabusirea».“
Vocabularul interferentelor care a regizat Odiseea spatiala 2001 a Catalinei Buzoianu si Odiseea pacii 2001 a lui Emir Kusturica a constituit si „motorul de cautare“ si desfasurare al Odiseei teatrale BITEI 2001 de la Chisinau, argument al faptului ca, intr-o tara lipsita de strategie politica, niste oameni de teatru pot duce o politica culturala bine definita.