OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

...nu se termina bine Festivalul de teatru clasic, iar Aradul fu „ocupat“ par des jeunes francophones, care au imaginat un carusel multicolor alcatuit din paroles, gesturi, mimica, muzica si dans, „petrecut“ pe scena teatrului, prin salile de ateliere, dar si prin culise, holuri ori in aer liber... Zece tari, mai mult ori mai putin francofone (mais avec une grande amour pour la langue française...) s-au reunit sub acelasi stindard si-au pornit... o lupta dreapta intru folosul artei, in general, si al teatrului, in special. Papa Didi (alias Florin Didilescu) s-a straduit sa „arbitreze“ totul cit mai corect, secundat fiind de specialisti intr-ale scenei, par exemple Jean Lataillade, Jerôme Lecerf, Henri Noubel ori altii, doar simpatizanti, precum reprezentantii Ambasadei Franceze ori ai Centrelor culturale... Doamna Anna Rossini, mai vechea noastra cunostinta din Napoli, cu toate ca avusese un accident de masina, a venit cu un picior bandajat, cu fotografii de la incident si, in piept, cu o inima très chaude...

Repertoriul a fost extrem de variat, ales, in majoritatea cazurilor, cu atentie (mai putin Imblinzirea scorpiei de Shakespeare...), recurgindu-se si la colaje emotionante precum cel al francezilor (St. Jean de Moirans) pe versurile unor cintece apartinindu-le lui Edith Piaf, Georges Brassens, Patricia Kaas, Jacques Brel si altii. Tot din Franta, de data asta din Grenoble, spectacolul cu Mincatoarele de ciocolata de Philippe Blasband, vazut si la festivalul din Canada, a produs aceeasi puternica impresie, cele cinci actrite fiind in aceeasi verva, rupind cu cruzime si cu umor stralucitoarele ambalaje si dezvaluind ceea ce se ascunde dincolo de ele... Scrisori arborilor si norilor de Matei Visniec, cu trupa din Constanta, n-a convins, cum nici belgienii cu Printesa cu sprincene albastre de Fernand Raynaud, spectacol poticnit si lungit fara acoperire. Si-acum despre francofonii de peste Dunarea noastra... adica bulgarii! Scenariul intitulat Paris intr-o zi de concediu fu cam asa: in fata Turnului Eiffel debarca o trupa de turisti bulgari, privesc in sus cu admiratie, zic citeva replici in franceza, comenteaza o bucatica de timp, dupa care incep sa danseze de-ale lor... Un superb spectacol folcloric, innodat cu oarece motiv francofon, care a ridicat sala in picioare. Tot in picioare s-au ridicat spectatorii, aplaudind furibund, dupa ce tinerii actori din Baia Mare, condusi de Nicolae Weisz, au incheiat spectacolul cu O frumoasa ceremonie de Pascal Martin. Daca la editia precedenta, prestatia trupei a fost mai slaba, „amenintind“ sa alunece in propria capcana... manieristica, de data asta au renascut intr-un excelent joc de-a risu-plinsu’.

Un des meilleurs spectacles du festival (parol, nene!) fu Tobe in noapte de Brecht, in viziunea Alinei Carrier, „descifrata“ de trupa din Québec, Canada. Un percutionist a „acompaniat“ replicile cu inventivitate, oferind un plus de atmosfera cintind, in felul sau personal, l’amour, la haine, l’oubli, la colére, la violence... Dejul nu s-a „despartit“ nici anul acesta de Molière (Bolnavul inchipuit), intr-un spectacol cumintel, in care, ca de obicei, au excelat costumele. Din pacate, interpretul principal al trupei din Bistrita s-a pierdut complet intr-un decor impresionant care l-a coplesit, anulindu-i dictia. Trupele din Cluj si din Huedin au fuzionat intr-o „coproductie“ cu Povestiri orientale dupa Marguerite Yourcenar (conceptia scenica: Jurcan-Somfalean-Rus), un colaj bine lipit, cu numerosi actori care se misca fantezist, uneori in ritm de dans cu iz oriental, fara discrepante. Italia s-a prezentat la datorie cu Eugène Ionesco (inca nu am participat la un festival din care sa lipseasca minunatul nostru dramaturg, c’est la verité!), unind Lectia cu Cintareata cheala, intr-un spectacol bazat mult pe... stop-cadre. Trupa „Amifran“ a prezentat o piesa a tinerei regizoare Liana Didilescu, intitulata Fapt divers. Un spectacol despre violenta in scoala, despre violenta si intoleranta. Un spectacol agresant, voit incomod, socant, din care insa nu a lipsit comicul de situatie ori de limbaj. O comedie care aluneca in drama, intr-o drama teribila. Cum spuneam, spectatorii fura adesea agresati, jeturi de lumina virindu-li-se in ochi, ca si cum ar fi fost chemati, toti, la interogatoriu... Sa dea seama pentru faptele lor!

Editia din anul acesta a festivalului, pe linga atelierele de creatie, a avut o noutate. Dezbaterile zilnice pe marginea spectacolelor prezentate, la care au participat, pe linga trupele in cauza, si spectatorii. Iar francofonii s-au dovedit combatanti seriosi, dialogurile incrucisindu-se precum spadele celor trei-patru muschetari... fara a rani pe nimeni, doar impungindu-se subtil, c-asa-i francezul, plin de subtilitati! Un cistig pentru cultura scenica a celor mai tineri dintre noi. Parerea mea.