Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2001   |   August   |   Numarul 76   |   TEATRU. Pledoarie pentru o rosie

TEATRU. Pledoarie pentru o rosie

Autor: Mihaela MICHAILOV | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Green Hours (G.D.S. Bucuresti)
Zi ca-i bine de Wil Calhoun
Regia: Florin Piersic jr.
Cu: Andreea Bibiri, Serban Pavlu, Gheorghe Ifrim.

Nu vi s-a intimplat niciodata sa savurati in minte gustul unei rosii si sa descoperiti consternati ca nu mai este in frigider? Daca va linisteste ideea, au trecut si altii printr-o asemenea experienta traumatizanta. Si nu oriunde, ci la Green Hours, intr-un spatiu care cultiva un anumit gen de spectacol, abordind texte mai putin cunoscute si apelind la un numar redus de actori, ceea ce nu diminueaza insa interesul. Dimpotriva, Green Hours a reusit ceea ce putine teatre au izbutit sa realizeze: si-a format un public al sau, la curent cu aproape orice reprezentatie.

Sa revenim insa la mobilul montarii: rosia, expresie a unei dorinte gurmande normale, cu nimic neobisnuita. Pe fluctuatiile dorintei, pliata pe intentiile si asteptarile fiecarui personaj in parte, la limita visului necesar continuarii existentei sau cel putin alternarii ei, mizeaza jocul celor trei actori, natural si degajat, fara nimic ostentativ sau prelucrat. Limbajul este frust, cu nimic vulgar, chiar daca exista unele expresii deocheate. Dialogurile sunt aluzive, ironice, pigmentate de furia gradata si bine sustinuta a lui Serban Pavlu, de blazarea si irascibilitatea expresive in cazul Andreei Bibiri sau de nedumerirea lui Gheorghe Ifrim, incercind sa potoleasca atmosfera tensionata iscata de disparitia rosiei. Cade prada insa capcanei perverse puse la cale de Sandy (Andreea Bibiri), care ii demonstreaza stupiditatea afirmatiei rostite cu nonsalanta si imposibilitatea de a trai la intimplare, fara vise. Fie ca este vorba de banale dorinte, mai concrete sau mai abstracte, mai ingenioase sau mai putin interesante, ele exista intr-un fond latent si nu pot fi anulate. Chiar simplul apetit gurmand, potolit in fata unei rosii carnoase, este o dorinta deloc neglijabila si merita sa o iei in consideratie. O face in final si Perry, revenind in scena cu mult rivnita rosie, dupa ce discutia infocata dintre Sandy si Edddie a luat sfirsit.

Etichete:  Zi ca bine, Wil Calhoun
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Fără epic (II)
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai recente comentarii
@Mihnea Moroianu: nu facem sondaje
@Ovidiu Simonca (Propunere "electorala")
CAPITALA şi SCULPTURA CAPITALĂ
Normalizare
Un om inteligent, sensibil fata de oameni, sensibil la argumente
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire