OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Radu STANCA
Turnul Babel
Teatru. Editie ingrijita si prefata de Irina Petras, Editura Paralela 45, Colectia „Cercul literar de la Sibiu“, 2000, 213 p., f.p.


In colectia „Cercul literar de la Sibiu“, Editura Paralela 45 publica patru dintre cele cincisprezece piese semnate de-a lungul timpului de Radu Stanca. E vorba, in primul rind, de un act de restituire; toate piesele (Povestea dulgherului si a frumoasei sale sotii, Turnul Babel – care da si titlul volumului, Greva femeilor si Drumul magilor) fac parte din arhiva scriitorului si n-au avut parte de o forma antuma definitiva, ele fiind practic necunoscute publicului. Dintre acestea, doar Greva femeilor a mai fost tiparita intr-un numar din Manuscriptum. Gestul editurii de a publica volumul in aceasta formula mi se pare foarte important: cititorul are ocazia sa parcurga doua tragedii, o comedie si un basm prelucrat – texte care dau seama de amploarea preocuparii pentru dramaturgie nu numai a scriitorului si regizorului Radu Stanca, ci si a miscarii literare de la Sibiu in ansamblul ei. In toate cele patru piese se simte din plin sensibilitatea poetului. Avem in fata un teatru metaforic, incarcat de lirism, care refuza universul comun si realitatea si despre care autorul lui declara: „…daca intr-o buna zi eu nu voi mai fi si se va vorbi despre teatrul meu ca despre un teatru pur literar s…t, puteti chiar sa spuneti ca ceea ce am scris nici nu e teatru: o poezie dramatica… Fiindca decit sa fie teatru fara poezie, prefer sa fie poezie fara teatru“.

Povestea dulgherului si a frumoasei sale sotii e un basm transfigurat, dramaturgul pastrind in discurs naivitatea si simplitatea naratiunii populare. Miezul textului il constituie jocul dintre aparenta si esenta. Interesanta e atmosfera fantastica pe care piesa o conserva perfect, dar si nota de umor prezenta in dialoguri.
Turnul Babel si Drumul Magilor (Viflaim tragic in 3 acte) se inscriu in ambitia „cerchistilor“ de a impune prin piese originale un gen pe care il considerau inexistent in literatura romana: tragedia. Impreuna cu Rege, Preot si Profet, cele doua alcatuiesc o trilogie de inspiratie biblica. Poate si faptul ca sint scrise in cadrul unui program literar clar conturat face ca piesele sa fie oarecum schematice si lipsite de un real suflu tragic. Invrajbirea neamurilor linga Turnul Babel, dar si uciderea pruncilor la comanda lui Irod sint simtite mai putin ca evenimente tragice si mai mult ca episoade livresti, pe care autorul le fereste de lapidaritatea Bibliei, dezvoltindu-le. Asta nu inseamna ca la lectura nu se simte talentul dramatic al lui Radu Stanca: intriga e bine urmarita, dialogurile se leaga, personajele se contureaza, in ciuda faptului ca psihologia lor ar fi putut fi mult mai puternic creionata.

Greva femeilor e o comedie creata pe clasica tema a razboiului sexelor. O piesa dinamica, in care Radu Stanca deseneaza cu ironie si umor o lume intoarsa pe dos, in care feminismul radical a iesit invingator, barbatii au devenit sclavi si, pentru ca schimbarea a fost totala, sint chinuiti nu doar de fostele lor sotii sau iubite, ci si de durerile facerii. Scrisa in 1945, Greva femeilor poate fi privita si ca o voalata presimtire a totalitarismului care isi pregatea instalarea: femeile organizeaza un soi de tribunal popular care ii condamna pe „sabotori“ in procese publice de demascare. Piesa e mai putin lirica decit celelalte insa, in ciuda umorului ei de buna calitate, se rezuma la registrul unei comedii usoare.
Dupa lectura ramii cu sentimentul ca ai citit un teatru interesant dar prea putin modelat, asupra caruia autorul ar mai fi avut mult de lucru. Daca destinul i-ar fi ingaduit, probabil ca Radu Stanca si-ar fi prelucrat si slefuit textele, iar piesele sale ar fi ajuns astazi la noi in alta forma. Cu tot acest neajuns, volumul tiparit de editura Paralela 45 e important nu doar pentru istoricul literar interesat de miscarea literara de la Sibiu, ci si pentru cititorul obisnuit caruia ii ofera imaginea unui autor dramatic preocupat in cel mai inalt grad de destinul teatrului ca literatura si spectacol.