Suffocated/Sufocant, dans contemporan
Opera Maghiara de Stat Cluj
Coregraf Melinda Jakab
Cu: Melinda Jakab, Sinko Ferenc, Lacko Vass Robert, Laura Cristea
si: Viorica Bogoi, Rasmina Luisa Calbajos, Maia Damian, Elena Maria Muresan, Alexandra Nicoara Rus, Bianca Soplea
Premiera: 14 aprilie 2005
Moartea croieste destine, coase cu harnicie haina strimta care sa-ncapa efemerida umana. Comparativ cu vesnicia, concretul unei haine da dimensiunea absoluta a trecerii noastre prin existenta. Si totusi, forta latenta a vietii, rezumata in saminta (embrion), infrinta de fiecare data in individ, se salveaza prin specie. Moartea erodeaza cu tenacitate doar carcasa vietii, continutul insa, atit de pretios, se conserva in amprenta genetica inscrisa in individ.
Forta aceasta ce perpetueaza viata, numita uneori instinct, alteori iubire, careia stiinta crede ca i-a deconspirat mecanismele, e condusa de o lege ce scapa explicatiilor carteziene, confirmata cu victoria fiecarei noi generatii. Respiratia e semnul generic al vietii, curmata aparent de interventia violenta a mortii, ocrotita neasteptat in somnolenta semintei.
Aceasta e trama romantica a mortii si transfigurarii citita de coregrafa Melinda Jakab in poemul simfonic Moarte si transfiguratie de Richard Strauss si repovestita in spectacolul de dans contemporan Suffocated/ Sufocant de la Opera Maghiara de Stat din Cluj. Melinda Jakab schimba titlul, opteaza pentu o formula mai incisiva, dar mai eliptica: Sufocant. (In paranteza fie spus, Suffocated este un titlu care evoca sintetic destinul dansului contemporan romanesc in deceniile 7-8, pentru care a sosit momentul regasirii ritmului firesc al respiratiei cu noua generatie de coregrafi afirmata in ultimul deceniu.)
Jakab Melinda propune un limbaj coregrafic proaspat, eliberat de contorsiuni si locuri comune de-acum in dansul contemporan, limbaj atent la firescul gestului natural inspirat de ritmul cresterii vietii. Asa cum viata creste din sine, se deschide dinspre interior spre lume, coregrafia Melindei Jakab propune o serie de rezolvari in miscare care impun prin acuratete si sincronism cu dezvoltarile muzicale. Cele doua motive in lupta, viata si moartea, complementare prin contrast la nivelul tratarii muzicale, isi gasesc in expresia coregrafica implinirea scenica, atenta la coerenta identificarii prin miscare a grupurilor de personaje. Moartea, cu gen dublu, intrupata coregrafic de un cuplu de dansatori, actioneaza transant, se interpune violent in cursul cresterii si afirmarii vietii.
Forta latenta a vietii ce somnoleaza in saminta, cresterea impersonala a materiei spre momentul trezirii constiintei de sine isi gasesc expresia in lentoarea vegetala a miscarii grupului embrionilor. Forta vitala a instinctului (iubirii) se manifesta prin limpezimea geometrica a miscarii in care interventia brutala a mortii lasa loc unor compozitii de o frumusete plastica ivita spontan din continutul dramatic al luptei, ce poate curma cursul unei vieti, dar nu si pe cel al existentei. Muzica lui Richard Strauss, interpretata live in scena, constituie suportul dramatic al spectacolului, iar prezenta fizica a orchestrei in planul secund al scenei devine element in compozitia scenografica, marca vizuala a fortei demiurgice raspunzatoare de cursul destinelor. Dansul elegant al dirijorului ritmeaza discret inclestarea luptei, sugereaza instanta divina. Chiar daca se simte o usoara oboseala in partea finala a spectacolului, unde scena infringerii mortii intra intr-o schema compozitionala simplista, ceea ce duce la scadere a tensiunii dramatice, spectacolul impresioneaza prin coerenta si veridicitatea dramatica a ideilor coregrafice.
Pentru cele doua Opere din Cluj, acest spectacol poate fi semnalul unei asteptate deschideri spre forme ale dansului ramase la faze experimentale, accidentale in politicile lor repertoriale, excesiv conservatoare. Daca teatrele clujene ne-au dat ocazia apropierii de teatru-dans in ultimele stagiuni, prin spectacole bine primite de public si de critica, e momentul ca si Opera, unde sint adunate fortele profesioniste ale dansului, sa dea votul sau de incredere coregrafilor tineri, sa regaseasca firescul respiratiei sanatoase sub constringerea institutionala.

