OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul Odeon – CAFENEAUA – Regia: Dragos Galgotiu, Scenografia: Vittorio Holtier, Interpreteaza: Cornel Scripcaru (Don Marzio), Constantin Cojocaru (Ridolfo), Mircea Constantinescu (Pandolfo), Ionel Mihailescu (Trappola), Camelia Maxim (Lisaura), Laurentiu Lazar (Agabito), Marius Stanescu (Eugenio), Dan Badarau (Flaminio), Anca Neculce (Placida), Oana Stefanescu (Vittoria), Cristina Victoria Constantinescu si Oliver Ojog (fetitele lui Pandolfo)

Festivalurile

De ieri, a mai ramas o luna de primavara astronomica. Si cam tot o luna de stagiune teatrala. De ieri seara, de la ora 19.00, s-a dat si startul celor trei festivaluri de anvergura de la Piatra Neamt, Sibiu si Sfintu Gheorghe, o data cu deschiderea oficiala a primului dintre acestea. O serie de trupe teatrale de pe intregul mapamond, dar si spectacole ale teatrelor romanesti vor incerca sa acopere zonele de interes spectacular, alaturi de colocvii si ateliere complementare. Vrind, nevrind, programele celor trei festivaluri au stat sub semnul incertitudinii pina in ultima clipa, din cauza situatiei financiare ambigue. Daca festivalul sibian e totusi o institutie autonoma, cele de la Piatra Neamt si Sfintu Gheorghe suporta consecintele situarii lor in programele specifice ale teatrelor-patron: Teatrul Tineretului si, respectiv, Teatrul Andrei Muresanu. Sursa financiara prioritara ramine, inca, Ministerul Culturii si, din cauza noutatii presupuse pentru ordonatorii principali de credit, consiliile locale, care nu isi asuma inca la nivelul necesar evenimentele, motivati, la rindul lor, de legile privitoare la administratia locala, dar si de ineditul unor asemenea evenimente in ordinea preocuparilor comunitare. Ministerul Culturii suporta rigorile generate de votarea legii bugetului, pe de o parte, dar si de inertia birocratica apta sa-l tina inca departe de eficienta sistemului concursului de proiecte. Exercitiul persuadarii surselor independente de finantare este si el inca departe de eficienta dorita, lucru la care se adauga si defectele evidente ale legii sponsorizarii. Efectele benefice nadajduite de situarea in an electoral s-au dovedit superflue, politicul trimitind, ca de obicei, cultura, undeva in subsolul programelor electorale, dupa sport si alte elemente de loisir.

Din fericire, Corneliu Dan Borcia, Constantin Chiriac si Radu Macrinici, liderii celor trei festivaluri, sint suficient de incapatinati pentru a-si proteja constructiile ajunse pe buna dreptate in fruntea topului, in contextul in care doar inca doua asemenea evenimente mai comporta o relevanta notabila: Gala Tinarului Actor (care se pare ca, in sfirsit, va parasi pubela care a ajuns Costinestiul, in favoarea Neptunului) si Altfest-ul de la Bistrita, patronat de Centrul International pentru Arta Contemporana din Bucuresti. Garantul relevantei acestor cinci manifestari este personalitatea lor: Piatra Neamt, Sfintu Gheorghe si Bistrita mizeaza pe cercetarea spatiului teatral, pe atelier, experiment, inovatie, Gala Tinarului Actor si Sibiul – pe tentativa de a construi piete deschise pentru „marfa“ care este si oferta spectaculara.
Comedioara
Tot in final de sezon, suficiente premiere, printre care citeva evenimente pentru cei ce vor ramine acasa. La Bulandra, Imblinzirea scorpiei in regia lui Mihai Maniutiu si, asteptat cu sufletul la gura, Hamlet in viziunea lui Liviu Ciulei, cu Marcel Iures in rolul principal. Zilele trecute au insemnat pentru Felix Alexa premiera spectacolului Nunta lui Krecinski, la National, si pentru Dragos Galgotiu Cafeneaua de la Odeon.

Acesta din urma si-a propus doua ceasuri de relaxare, fara pretentii, utilizind pretextul Goldoni. In ultimul an de zile, pentru Dragos Galgotiu Cafeneaua soseste dupa, ca sa zic asa, una calda, una rece. Avea sa fie, mai intii, Regele Lear, poate cea mai spectaculoasa cadere a stagiunii trecute, pe care nici macar Victor Rebengiuc nu a mai putut-o opri. In toamna, insa, a fost scoasa in lumina rampei (neconventionale) o coproductie a Centrului International pentru Arta Contemporana si a fundatiilor Athon si Pro Helvetia, Variatiuni Dostoievski, ce desena o mistica a hartii sinucigasilor conturata de Marian Ralea, Marius Stanescu si Floriela Grapini, sub bagheta demonului lui Dan Astilean. Solutiile spectaculoase (valuri de vopsea, iaurt si apa minerala), pistoale cu alice, spatiul minuscul din pivnita bistriteana unde a avut loc premiera, moartea prin electrocutare a personajului Florielei Grapini, concentrarea maxima a actorilor transmiteau aproape instantaneu mesajul emotional. Dirijorul raului, masiv si in frac rosu, lasa patefonul sa emita subliminal placerea ascunsa de a nu mai fi. O singura solutie parea a sugera regizorul, exceptionala lectura din Biblie a Ioanei Abur.

Acum la Odeon, Galgotiu si-a descoperit o latura ludica linistita dar prea scurta ca respiratie. Cetei din care apar deloc tenebroasele personaje invirtite pe degetele de maestru combinator ale cafegiului Ridolfo (Constantin Cojocaru) si ale birfitorului cu aura napoleonina, Don Marzio (Cornel Scripcaru, amintind cumva de rolul sau din Petru), ii va raspunde cheia din final: un joc de carnaval, in care sotiile isi recupereaza sotii, amanta balerina Lisaura (Camelia Maxim) placerea de a dansa, baiatul de pravalie Trappolo (Ionel Mihailescu) echilibrul de dupa pasajele voaieuriste. Cum suma viciilor trebuie sa ramina constanta, doar cafeneaua lui Ridolfo ramine stabila, chiar in plin carnaval. Poate doar patronul de tripou Pandolfo (Mircea Constantinescu) sa piarda, in intentiile sale de escrocherie.

Totul e la limita logicului, poate pentru ca asta e datoria carnavalului, de unde si dialogurile de la inceput, de piata venetiana in care nimic nu s-a trezit la noua dimineata, poate doar cei ce fac amor si arunca apa in capul scandalagiilor. Nimeni nu e insa rau intentionat, toata lumea pluteste in apele unui roz ce pleaca din inima budoarului Lisaurei pina la mesele cafenelei imaginate de Vittorio Holtier. Sintem intr-un port al posibilelor mici inselaciuni, batut din timp in timp de scurte furtuni aiuritoare, dar si de o zapada hipnotica in finalul primului act, care insa nu apuca sa faca rau nimanui, asa cum nimeni nu apuca sa faca un rau capital cuiva. Ramine senzatia unui lucru oprit in carnaval, pe care actorii par a nu il lua prea in serios, in pofida exploziilor Oanei Stefanescu in Vittoria, a spaimelor unei naivitati native de gambler de circumstanta ale lui Marius Stanescu in Eugenio, sotul acesteia, ori a demonstratiilor de ingeniozitate pe spatiu mic ale celorlalti. O comedioara relaxanta, oricum, inaintea marilor incercari festivaliere.