OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul Inexistent – BANCA. Regia: Theodora Herghelegiu. Scenografia: Oana Botez. Miscarea scenica: Ioana Popovici. Interpreteaza: Dana Voicu, Ildiko Antal, Monica Eftimiu, Patru Gavril.

FEERIE DE IARNA – Regia Theodora Herghelegiu. Miscarea scenica: Ioana Popovici. Interpreteaza: Dana Voicu, Monica Eftimiu, Ildiko Antal, Alin Panc, Andrei Aradits, Andreea Bibiri, Antoaneta Zaharia, Constantin Lupescu.

SA ZBORI SPRE PARADIS… – Regia Theodora Herghelegiu. Scenografia: Clara Daranga. Miscarea scenica: Ioana Popovici. Interpreteaza Dana Voicu.

VITRINA – Regia: Theodora Herghelegiu. Scenografia: Clara Daranga. Muzica: Lucian Ban si Gabriel Bassarabescu. Miscarea scenica: Ioana Popovici. Interpreteaza: Dana Voicu, Gabriel Coveseanu, Ligia Stan, Damian Oancea, Mihai Razus.

DOMNUL SI DOAMNA OVAL – Regia: Theodora Herghelegiu. Scenografia Mariana si Vlad Teodorescu. Miscarea scenica: Ioana Popovici. Interpreteaza: Dana Voicu, Antoaneta Zaharia, Andrei Aradits.

CUM SE FACE – Regia: Theodora Herghelegiu. Ilustratia muzicala: Viorel Florean. Miscarea scenica: Ioana Popovici. Interpreteaza: Gabriel Coveseanu, Mihai Razus, Andrei Aradits, Antoaneta Zaharia, Mihai Baranga, Iuliana Margarit.


Theodora, Marcel &Co.

Theodora Claudia Herghelegiu Florean, Theodora Herghelegiu adica, Theo – daca vreti – este o balanta bucuresteana care, la toamna, va implini 33 de ani. Decembrie ’89 a prins-o la Filologie – Romana-Engleza –, pe care a si absolvit-o pentru ca, acum doi ani, sa incheie si studiile de regie la clasa Catalinei Buzoianu de la UATC. Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe diploma de regizor cind Theodora Herghelegiu a inteles ca dorintele ei se leaga dificil cu osificatul sistem teatral bastinas, asa ca si-a inventat o jucarie privata: Teatrul Inexistent. Nu e vorba, joaca de-a privatizarea au facut-o multi in lumea teatrala (nu doar la FPS, vreau sa zic), dar jocuri inteligente si cu picioarele pe pamint au semnat, deocamdata, doar doi regizori si un actor: Theodora Herghelegiu, Teodor Cristian Popescu si, respectiv, Marcel Iures. Pentru cea dintii, acesti doi ani au insemnat sase spectacole, premii, nominalizari si verificarea unui grup de vreo 25 de prieteni, mai bine de jumatate actori, care nu cer, ci doar ofera valoare (y compris financiara).

Unii dintre ei au participat la ridicarea unui singur spectacol, altii si-au asumat meserii teatrale adiacente, pentru a tine in viata aceasta constructie libera. Dar s-au gasit si prieteni din afara, la rindul lor initiatori de modele libere, sau cel putin atacatoare de sistem, care gazduiesc in mod obisnuit productiile Teatrului Inexistent: Alexandru Condeescu, directorul Muzeului Literaturii (poate singurul muzeu cu adevarat viu din Bucuresti), Voicu Radescu, patronul Clubului Green Hours (clubul in curte la GDS, patronul, om de mare rafinament, inventator al Teatrului Luni, al un program artistic cu totul iesit din comun, ba chiar si frate al actorului Vlad Radescu, directorul de la Nottara, poate cel mai indreptat catre innoire teatru bucurestean, la aceasta ora – cum se vede, nimic nu e intimplator), Marcel Iures, directorul Teatrului ACT (revin mai jos). Se mai adauga Clubul Barbar, Institutele Francez si Goethe, Teatrul Podul si Teatrul de Vara din Parcul National, cum se vede un circuit excentric. Poate ca Electra s-a-ntrupat din jale, dar viitorul cu certitudine prinde contur via underground. Statut asumat si teoretic de Teatrul Inexistent.

De aceea, propunerea facuta de Marcel Iures Teatrului Inexistent, de a utiliza spatiile sale pentru unele productii, e in firea lucrurilor. In definitiv, Teatrul ACT e chiar incununarea underground-ului, incepind de la situarea sa in subsolul de pe Calea Victoriei. Sigur, e un underground baudelairean, ca sa zic asa, fondat pe citeva certitudini financiare, dar, pina la urma, asta nu inseamna nimic, artistic vorbind. Curajul si hotarirea lui Iures, poate cel mai bun actor roman in viata, de a se aseza contra curentului, cu nadejdea de a defini normalitatea in adevarata ei matca, e unul dintre putinele lucruri extraordinare ce se intimpla in lumea teatrala romaneasca. E un fapt real de societate civila, de la care chiar forme civile precum UNITER ar trebui sa ia aminte acum, cind au ajuns in pragul unei formale senectuti anchilozante. Cu previzibile triste repercusiuni.


Costinesti ’98

Dana Voicu, Monica Eftimiu (actrita la Excelsior), Ildiko Antal (actrita la Teatrul din Miercurea Ciuc) si Patru Gavril (actor la Nationalul bucurestean) au amorsat prima bomba, intitulata Banca, la Festivalul Tinarului Actor, de la Costinesti. Cum se vede, buna parte dintre actorii Teatrului Inexistent au si un angajament stabil, intr-un teatru de repertoriu. Existente hibride, ca mai toata societatea romaneasca de tranzitie interminabila. Textul apartine regizorului care s-a dovedit, cu fiecare nou pas al trupei sale, dublat de un remarcabil dramaturg/scenarist. Ambii sustinuti de un puternic simt al umorului. De altfel, Banca e chiar o scurta comedioara in care trei femei – o prostituata, o tinara mama si o femeie de afaceri –, pe trama clasicista a unitatii de timp, loc si actiune, se dovedesc amantele aceluiasi stresat, plictisit mascul. Tipologia, pe care actritele o sustin cu aplicatie, este o prima garantie a reusitei. Prostituata e, firesc, cea mai libera, pina si in ceea ce o priveste (“orice relatie perfecta este extra-conjugala