Regizoarea Carmen Lidia Vidu spune că,
dacă e un loc în Bucureşti unde să faci un spectacol
elegant, acel loc e Odeonul. Iar un spectacol despre un mic prinţ ar
trebui să fie, mai ales, elegant.
Micul Prinţ de la Odeon nu e un
spectacol pentru copii mici – cel mai potrivit ar fi ca ei să ştie
deja să citească, să poată urmări o desfăşurare narativă, dar
să creadă în continuare în prinţul care vorbeşte cu
fiinţe întrupate de oameni pe ecrane bidimensionale. Scena e
ca şi goală – e un peisaj celest, cu stele (e adevărat, pîlpîie
cam obositor) şi nori pe care se proiectează imagini şi text. Iar
în scenă intră Micul Prinţ, îmbrăcat într-o
salopetă neagră, de aviator. Alexandru China-Birta, la cei 11 ani
ai lui, stă singur în faţa spectatorilor, timp de o oră
întreagă, cu zîmbetul lui sfios, pentru a spune istoria
unicului locuitor al unei mici planete, călător în Univers şi
extraterestru pe pămînt. În afară de el, toate
celelalte personaje sînt apariţii video. Chiar şi Floarea
(Jeanine Stavarache), tovarăşa lui de viaţă de pe mica planetă,
a cărei vanitate îl face pe Prinţ să pornească în
călătorie.
Micul Prinţ e cartea unui anume moment
din viaţa foarte multor copii, şi a fost adaptată în toate
modurile posibile, în benzi desenate, filme şi piese de teatru
(Richard Burton a cîştigat un Premiu Grammy pentru
înregistrarea poveştii). Sînt scriitori care rămîn
pentru totdeauna autorii unei singure opere – e şi cazul lui
Antoine de Saint-Exupéry, delicatul aviator prăbuşit cu
avionul său în Mediterana, la 44 de ani. „Nu vedem bine
decît cu inima. Esenţialul e invizibil ochilor noştri“ –
sînt cuvintele cu care se identifică filozofia Micului Prinţ,
cele pe care i le spune, în vizita lui pe Pămînt,
Vulpea, ce se cere domesticită pentru a-i putea deveni prietenă. Cu
blana care-o înfăşoară şi cu vocea ei suavă, Rodica
Mandache e o Vulpe blîndă şi sperioasă, dezamăgită şi
înţeleaptă; ea-l învaţă pe Micul Prinţ lecţia
importantă a prieteniei, care face din fiecare o fiinţă unică
pentru celălalt.
Micul Prinţ a ajuns, deci, pe Planeta
Verde. A fost îndrumat aici de către Geograf (Laurenţiu
Lazăr), cel care nu înregistrează florile pentru că sînt
efemere, şi s-a întîlnit deja cu Şarpele (Gelu Niţu).
Printre alţi aştri (norii au devenit planete), Prinţul l-a
întîlnit pe Regele (Mugur Arvunescu) care trebuie mereu
să poruncească, pe Vanitosul (Mircea Constantinescu) care trăieşte
singur şi nu suportă să fie criticat, pe Omul de afaceri (Ioan
Batinaş) care vrea să posede stelele, pe Lampagiul (Mircea N.
Creţu) care nu mai are cînd se odihni şi pe Beţivul (Pavel
Bartoş) care bea ca să uite că bea. Chipurile lor apar din/ pe
nori şi vocile – din întuneric, toate sînt arătări
baroce, excesive, fantoşe. Florin Zamfirescu e vocea aviatorului, a
lui Saint-Exupéry, cel eşuat în deşert şi
amintindu-şi despre incapacitatea adulţilor de a înţelege.
De a înţelege, de exemplu, că o pălărie nu e o pălărie,
ci un şarpe boa care a înghiţit un elefant.
Micul Prinţ e o poveste despre
singurătate, prietenie şi iubire – şi, înainte de a fi o
istorie fabuloasă, despre călătorii printre stele şi scoborîri
în sălbăticie, e o poveste destul de sau foarte tristă, e o
metaforă plină de poezie şi de profunzime despre ce pierd adulţii
atunci cînd părăsesc lumea copilăriei. Meritul absolut al
spectacolului făcut de Carmen Vidu nu stă în primul rînd,
ca de obicei în creaţiile ei, în felul în care
utilizează noile tehnologii în teatru, ci în recuperarea
acestei metafizici pline de inocenţă a cărţii lui Antoine de
Saint-Exupéry prin trupul, vocea şi ochii unui minunat băiat
de 11 ani. Nu e distractiv şi nici interactiv. E pur şi simplu un
spectacol diafan despre cum să faci să rămîi un om bun şi
despre ce contează, cu adevărat, în viaţă.
Teatrul Odeon, Bucureşti (Sala Studio)
Micul Prinţ după Antoine de
Saint-Exupéry
Traducere de Ileana Cantuniari
Regia: Carmen Lidia Vidu
Scenografia: Constantin Ciubotariu
Fotografii: Dani Ioniţă
Operator: Neil Coltofeanu
Machiaj: Ana Mihaela Marin
Cu: copilul Alexandru China Birta şi
(apariţii video) Florin Zamfirescu, Rodica Mandache, Gelu Niţu, Jeanine Stavarache, Mugur Arvunescu,
Mircea Constantinescu, Ioan Batinaş, Mircea N. Creţu, Laurenţiu
Lazăr, Pavel Bartoş, Tudor Breazu

