OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Imaginati-va o biserica transformata in sala de spectacole, in culisele careia, alaturi de obiecte de recuzita, decoruri, actori febrili si masinisti atenti, se afla statuia lui Christ crucificat ori cea a Sfintei Fecioare, in timp ce vechile ziduri ale incintei pastreaza inca fragmente din pictura murala de odinioara.

Imaginati-va ca aceasta biserica se afla pe malul unui riu cu atmosfera lugubra, aflat in centrul unei legende sumbru-ironice, si ca aici se joaca o piesa amarui-postmoderna, despre o lume ce si-a iesit din titini si poate fi salvata doar de un inger.

Biserica se cheama Chiesa di San Francesco si se afla in oraselul Cividale del Friuli, in apropierea mai cunoscutului Udine din Italia. De 16 ani, la Cividale are loc un festival international intitulat MittelFest, care aduna laolalta productii teatrale si muzicale din diverse tari europene. Festivalul e organizat sub inaltul patronaj al Presedintelui Republicii Italiene, patronaj cu greutate si meritat de organizatori: e destul sa spun ca, in acest an, la Cividale s-au aflat actrita Isabelle Huppert si Cvartetul Borodin din Rusia, care l-a acompaniat de multe ori pe legendarul Sviatoslav Richter.
Dar anul acesta la Cividale s-a jucat si un spectacol romanesc: ingerul electric de Radu Macrinici, in regia lui Gelu Badea, coproductie a Teatrului Municipal din Baia Mare si a Centrului Cultural „Liviu Rebreanu“ din Aiud.
Reprezentatia romaneasca s-a desfasurat, dupa cum e usor de ghicit, in pomenita biserica medievala, spatiu generos, dar cu o acustica deficitara, dar supratitrarea destinata publicului italian a eliminat acest neajuns.

In ciuda barierei lingvistice, Ingerul electric s-a bucurat de un public entuziast
inainte de a remarca „particularitatile“ cividaleze ale spectacolului, e nevoie de o mica rememorare. Productia baimareano-aiudeana a avut premiera in 8 noiembrie 2006. in ultimii doi ani, insa, textul lui Macrinici, scris in 1999 si nominalizat la Premiul Uniter, a fost inscenat de vreo cinci ori, o data chiar in Italia, la Piccolo Teatro din Milano. Dupa ce l-au vazut in versiune italiana, organizatorii MittelFest si l-au dorit si in tinuta indigen-romaneasca, de aici si invitatia la Cividale.
ingerul electric are ca subiect tentativa de sinucidere a trei adolescenti debusolati, care se refugiaza, cu un intreg arsenal de arme, droguri, funii etc., intr-un hotel ponosit. Ei sint salvati de o pana de curent, provocata de reprezentantul Electrica (!), ins a carui figura capata, in ochii impicliti de aurolac ai unui alt adolescent, condamnat la moarte, aura unui inger pazitor. in fundal se simte pulsatia entropica a unei Romanii postrevolutionare, in care dainuie inca stafia lui Ceausescu, dar situatia existentiala evocata e universal-valabila, cita vreme deruta interioara nu tine de etnie sau orizont politic.

Gelu Badea a punctat aceste doua dimensiuni de edificare a textului, dar a imaginat un spectacol interactiv, in care spectatorii, din sala, sint personaje cu putere de decizie in desfasurarea actiunii: Presedintele, Procurorul, Preotul sau Victime, respectiv Condamnatul.
La Cividale, in ciuda barierei lingvistice, acest „dispozitiv“ a functionat impecabil. Spectatorii-actori si-au asumat responsabil partiturile, intrind lesne in dialogul scenic. Restul publicului – au participat vreo 150 de privitori – a fost implicat, fie empatic-amuzat, fie frisonant-emotionat, dupa cum situatiile dramatice frizau parodia ori acumulau o sesizabila tensiune.
Fireste, evaluarea succesului unui spectacol in turneu extern trebuie sa tina cont de semnalele locului. in Messagero Veneto, cotidianul regional, ingerul electric e caracterizat drept „un text splendid si intens“, care „pune in scena naufragiul colectiv al unei adolescente mutilate, lipsite de perspectiva, dezamagite, intr-o tara confuza si haotica“. Articolul se numeste Un mare teatru la MittelFest, iar bunele reactii ale publicului si presei se datoreaza, fara indoiala, si actorilor din ingerul electric: Gabriela Del Pupo, Ariana Presan, Sebastian Badarau, Sorin Miron si George Costin.
Spectacolul de la Cividale s-a jucat la doar citiva pasi de Podul Diavolului, al carui nume vine dintr-o legenda medievala. Pentru ca nu reuseau sa construiasca un pod peste riu, cividalezii au cerut ajutorul diavolului. Acesta a cerut in schimb un suflet, primul care traverseaza podul. Iar localnicii au trimis un ciine, inselind asteptarile satanice. Poate ca de aceea riul din Cividale emana atmosfera tenebroasa ce se regaseste in unele peisaje medievale. Iar aceasta vecinatate a ingerului din textul de teatru cu Diavolul din vechea legenda indeamna la speculatii hermeneutice. Diavolul e doar un inger decazut. Iar daca exista un inger pazitor, de ce n-ar exista si un Diavol asijderea? Pentru ca, pina la urma, si pe inger ai uneori tendinta sa-l inseli...