OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Utilizarea Internetului este privita astazi mai mult in latura sa economica si politica, si mai putin sub raport psihologic. Cel putin la nivelul presei, oricine are curiozitatea sa deschida paginile dedicate fenomenului, de la coloanele din New York Times si Washington Post pe care le rasfoim la (aproape) orice chiosc, pina la colectiile de rubrici digitale instrumentate de marile portaluri, gen Yahoo! sau Altavista, poate observa ca interesul analistilor nu se raporteaza in mod direct la problematicile psihologice si identitare decit in masura in care traseele acestora se intersecteaza cu cele ale e-conomiei (economia electronica – motor al prosperitatii in Noua Ordine Mondiala), ale ideologiei politice (furnizoare de capital social pentru structurile de putere ale globalismului) si, eventual, ale psihiatriei (garant al „reparatiei“ soft-urilor mentale in societatea cibernetica).

Chiar si atunci cind dezbaterea psihologiei Netizen-ilor e indeajuns de stimulativa pentru a conduce la redactarea unor tratate (cum se intimpla in cazul lui Sherry Turkle, profesoara de sociologie a stiintei la MIT si autoare a volumului Life on the Screen: Identity in the Age of the Internet, 1995), tentatia de a juca rolul educativ si terapeutic al cyber-shrink-ului (in dauna celui mai „steril“ al psiho-sociologului) e predominanta. Asa stau lucrurile si in volumul de dialoguri digitale editat de John Brockman (Digerati. Encounters with the Cyber Elite, 1996), pe parcursul caruia Dr. Sherry (pentru a cita numele uneia dintre personae-le intilnite de Turkle intr-un MUD) isi descrie propria „psychoanalytic way of seeing the world“: „Traim din ce in ce mai mult intr-o lume unde te trezesti dimineata ca amanta, iei micul dejun ca mama si conduci masina spre serviciu ca avocata. Pe parcursul unei singure zile, oamenii trec prin tranzitii dramatice si joaca roluri diverse. [...] Pe Internet, poti vizualiza propria ta functionare prin sapte ferestre deschise pe ecran, asumindu-ti literalmente diferite personae in fiecare dintre aceste sapte ferestre, avind fel de fel de legaturi, deplasindu-te printre ele si fiind prezent simultan in toate aceste roluri, lasind fragmente din tine in fiecare fereastra, ca niste programe pe care le-ai scris si care te reprezinta in timp ce treci la o alta fereastra. Identitatea ta e o prezenta distribuita intr-o serie de ferestre“.

Din perspectiva psihologica, distributivitatea identitara la care utilizatorii de Internet au acces in timp real nu simplifica problema schizoidiei existentiale – un fenomen emblematic pentru societatile cibernetice ale ultimei jumatati de secol. Dimpotriva, programele de e-mail, soft-urile de avataruri, liniile de chat si toate celelalte formate de expresie identitara on-line incurajeaza si inlesnesc partitionarea, multiplicarea si upgradarile de personalitate. Atractia accesibilitatii instantanee si placerea explorarii/exploatarii unui potential creativ cvasinelimitat sint prea putin puse in balanta de consumatorii de identitati (fie ei „adevarati“ sau „impersonatori“) cu riscurile dezechilibrelor psiho-fizice: ruptura de lumea „reala“ si incapacitatea de a mai comunica eficient in imprejurari face-to-face; instaurarea subiectivitatii decorporalizate si deresponsabilizarea individului in fata oricaror situatii – morale, juridice, administrative etc. – cerind un interlocutor unificat, o rezolvare concreta si, eventual, o sanctiune personalizata – a se vedea cazul adolescentilor hackeri, „inconstienti“ sau pur si simplu dezinteresati, la adapostul anonimatului „mastilor“ digitale, de pedepsele penale la care se expun; disolutia certitudinilor individuale sau colective si acreditarea unei functii normative – de fapt, inexistente – a relativismului virtual asupra lumii consistente, atomice s.a.m.d.

Ca Internetul, ca drog digital la fel de „indispensabil“ ca si cel material al cafelei, poate crea dependente si induce dereglari in functionarea psiho-fiziologica „naturala“ (inclusiv prin mutarea acesteia in parametrii post-umani ai organismului-retea si ai individului-imagine, desubstantializat si recompus in forma pur informationala) o dovedesc experientele fiecaruia dintre noi, de la conversatiile digitale cu prietenii de peste drum, pina la participarea la jocuri virtuale de echipa cu vecinii din Auckland sau Toronto. Personal, am inceput sa-mi pun problema adictiei de Internet in momentul in care, anul trecut, in timpul vacantei la mare, prietenei mele i s-a facut rau pentru ca nu-si citise mail-ul de o saptamina. Bineinteles ca am renuntat la sezlong, gogosi calde si „aspra de mare“ si am intrat in primul Café Internet.