OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un exemplu elocvent de individ matriceal, emblematic pentru stadiul actual al conexistentei, este cel „autohton“ al bursierului etern, nomad, existent (sau, mai corect spus, prezent) peste tot si niciunde in reteaua bio-informationala globala, „calatorind“ fara a se „opri“ vreodata si „stationind“ in plin „transport“. Devenit, prin forta lucrurilor (cu alte cuvinte, a „inertiei dinamice“ care il conduce), propriul sau deconstruct, producind atit cit este necesar pentru a consuma si consumind atit cit trebuie pentru a produce, acest „Om Nou“ auto-reglabil, „auto-poietic“, suficient siesi, reitereaza la scara cibernetica povestea baronului Münchausen si a zborului pasaresc auto-alimentat. Dobindind statutul de mercenar de sine, bursierul etern este in acelasi timp propriul sau patron si salariat, ale carui eficienta si retributie lunara se calculeaza in functie de numarul de conexiuni stabilite in retea. El „semnalizeaza“ (mai degraba decit „fiinteaza“), ca simplu segment informational aflat in contact digital/virtual cu toate celelalte segmente informationale ale matricei, bransat la zona de intrare si la cea de iesire a semnalului (input/output); astfel, el aspira la o conditie (e aspirat de o conditie?) care sa-i „lichidizeze“ umanitatea (termenul, o combinatie intre a lichida si a transforma in lichid, apare intr-o forma diferita, dar cu aceeasi semnificatie, la Adrian Mihalache, intr-un articol din 1999 publicat in revista Vineri si intitulat Cibercultura lichideaza postmodernismul).

Individul matriceal, permanent ajustat conectiv, e intuit si de Pierre Lévy, chiar daca acesta il asociaza nu cyber-spatializarii si virtualizarii, ci mediatizarii (etapa intermediara si insuficienta a globalizarii iconice), sub forma persoanei care se comunica pe sine, steril si superficial, prin circulatie si difuzare (la colocvii, conferinte, simpozioane, reuniuni pluridiscliplinare, cu cit mai saturate de „comunicare“ si „audibil“, cu atit mai generatoare de „cacofonie“ si „incomprehensibil“): „[...] trebuie sa difuzezi, sa circuli, sa faci retea saltfel decit «faire rhizome» -ul lui Deleuze si Guattari! n. m.t. Nu mai e timp pentru teoretizare: modelam, simulam, operam.“ (L’intelligence collective. Pour une anthropologie du cyberspace, 1997).
Paradoxal insa, orice incercare socio-etica de a opune procesul de transformare a retelei (si a omului devenit imagine/informatie/retea) in scop in sine celui de intrebuintare ca instrument, valorizind negativ primul fenomen (in forma asamblarii post-umane) si pozitiv pe cel de al doilea (ca garantie a pastrarii conditiei umane), inseamna nu numai a recurge la o logica binara simplista, ci si a incalca principiile „autopoieticitatii“, autoorganizarii si autoreglarii conexistentei.