OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nu prea stiu ce sa spun despre Cluj. Am tot laudat festivalul cit eram acolo de parca eram angajat, nu alta: cit e de grozav, ce atmosfera are, ce de-a invitati au venit, ce selectie beton a facut Chiri, ce de-a sectiuni au scornit, cita mai public s-a adunat etc. etc. Asa ca o sa va povestesc mai degraba despre micile secrete din culise, za darc said av za muun, ca sa zic asa.

Accomodation: Dana, hostessa juratilor, m-a asteptat la aeroport cu masina sa ma duca la hotel. Sa cad jos cind am vazut atita ospitalitate, nu alta. Plus ca pe drum mi-a dat vestea cea buna: eram cazat la Transilvania, al mai tare hotel din oras, taman in buricul tirgului, sa tot vii acasa seara dupa bauta. Am ajuns acolo, am completat fisa de cazare si dupa aia tanti de acolo de la receptie zice: pai imi pare rau’ da’ domnu’ nu e pe lista noastra. Deci se suna la centrul festivalului, deci se verifica, deci nu stateam la Transilvania, ci la Topaz. Pe drum catre Topaz am fost cu totii dintr-o data foarte tacuti, nu’s de ce. Tot cazul, era clar ca Topaz era hotelul cel mai bun, clasa, stil si eleganta. Eleganta in constructie, e adevarat: camera de linga mine ori facuse implozie, ori se schimba tapetul, nu stiu, in tot cazul, se lucra cu flexul de la opt dimineata. Slava Domnului ca la ora aia eram demult in picioare studiind variata oferta de filme din program. (Ca la televizor aveam cea mai ciudata telecomanda din lume, selecta numai la canalele impare.

Noroc chior ca ala dinaintea mea setase un canal porno drept la 37, ca altfel habar n-as fi avut ca exista.) O data acomodati, festivalul putea sa inceapa.
Juratii: in prima seara am cunoscut-o pe Shaila Rubin, directoarea de casting care a distribuit-o pe Maia Morgenstern pentru rolul mama lui Iisus in filmul lui Gibson. O doamna foarte de treaba care m-a simpatizat imediat ce i-am fost prezentat inca o data, a doua zi. A mai fost nevoie doar sa port badge-ul o jumatate de zi ca sa-si aminteasca cum ma cheama si apoi am devenit cei mai buni prieteni. E exemplul viu (sper) al succesului Festivalului Transilvania: cind a sosit in Cluj era sub observatie medicala, iar cind a plecat fuma, dansa, ciocnea si stia deja doua cuvinte pe romaneste: tuica si ungur. Margaret von Schiller, programatoare in Panorama la Berlin, si ea vegetariana, printre altele descoperitoarea lui Cigarettes and Coffee, Ursul de aur al lui Puiu, o doamna indragostita de cinema si de sotul ei cu zece ani mai tinar care-i si gateste.

Si, cu voia dvs., penultimul pe lista, Dorel Visan, care-i si intrece, intelept, talentat, galant, poliglot in cea mai mare masura si ospitalier cit se poate. A invitat juriul la el la stupina in vinerea de inchidere a festivalului (desi cu o zi inainte, o infama de albina il intepase drept in limba, iar el, stoic, nu zisese nici circ la nimeni), iar dupa ce si-a relevat in prezenta albinelor si a doamnelor caracterul blind, mamos si gospodar (a gatit balmos), le-a cucerit pe colegele jurate asa de tare ca aveau lacrimi in ochi la plecare. Al cincilea jurat n-a mai aparut, dindu-ne ocazia sa votam in patru si sa luam decizii cu majoritatea absoluta de trei la unu.
Mesele: prea dese. M-am ingrasat un kil peste cota regulara de festival. Si nici o masa la Roland Garros, raiul vegetarienilor. Cea mai nostima masa a fost in ziua a treia, cind organizatorii s-au temut ca n-or sa fie zece insi la masa pre-comandata, caci era ziua de excursie a oaspetilor la Sighisoara si m-au indemnat sa invit dupa pofta inimii meseni la prinz, ca era pacat de bucate. Am invitat si eu, si ei si asa ne-am adunat 18 la prinz, ca nu mai avea chelnerul loc sa ne toarne vinul de cite mese unisem laolalta.

Petrecerile: zilnice, ceea ce face deja faima Clujului. Deja insa semi-manierizate dupa 12 noaptea cu imbrinceli, scuipaturi, bai, boule, ala-i film ce-ai facut tu?/ alo, bai, aia-i gagica mea si dintr-astea. Noroc ca la ora aia ma furisasem deja departe si n-am fost parte la dezbateri.
Filmele: multe bune. Mergeti si le vedeti daca mai aveti pe unde.