Cu fiecare gest politic ce vine dinspre Cotroceni, Victoriei sau Dealul Mitropoliei, mi-e tot mai ruşine că trăiesc într-o ţară condusă de asemenea politicieni. Ca şi cum nu ar fi de ajuns iresponsabilitatea şi incoerenţa cu care orice guvern românesc a condus această ţară, mai exportăm acum, în relaţia cu Europa, şi acea trăsătură de caracter specifică pentru conducătorii acestui neam, din vremea lui Mircea cel Bătrîn, trecînd prin domnii fanarioţi şi pînă la Ceauşescu: fudulia.
Dar asta nu a fost de ajuns. Amintindu-şi că vin alegerile europarlamentare, Mircea Geoană s-a gîndit că nu strică să ajungă PSD-ul la Bruxelles cu un mic avans de imagine şi a dat vina pe Băsescu pentru impasul de comunicare dintre UE şi România, legat de Justiţie. Înfierbîntat la dogoarea luptei preelectorale, domnul Geoană a uitat că se află la conducerea unui partid care a dat ţării cei mai mulţi corupţi nedovediţi şi dovediţi, a unui partid din care fac parte Adrian Năstase, Miron Mitrea, Marian Oprişan, Radu Mazăre şi Marian Vanghelie, a unui partid vecin de palier cu Felix Voiculescu. Or, cu un asemenea partid, e greu să spui că tu ai vrut justiţie şi Traian Băsescu, nu.
Adevărul e că justiţie nu a vrut nici unul, nici acum 20 de ani, nici ieri, nici azi. Şi poate că nu vor vrea niciodată. Pentru că injustiţia şi criza economică clădesc haosul social din care politicienii care vorbesc cel mai mult şi promit cel mai frumos se vor hrăni cu vîrf şi îndesat.

