Zilele acestea, întrebarea care,
cică, stă pe buzele tuturor este: „Blaga sau Oprescu?“.
Personal, sînt mai preocupat de Campionatul European de Fotbal
sau de plimbatul căţelului decît de această luptă cu
păpuşi, dată între doi „veterani” ai politicii româneşti
de cumetrie: Băsescu şi Iliescu. Ideea că ar conta pentru noi,
restul românilor, cui revine primăria Capitalei este falsă.
Pînă şi media a susţinut-o timid. România are mai
multe capitale: Clujul, Iaşiul, Timişoara, chiar şi Constanţa sau
Braşov. Pentru că România nu este, oricît de mult s-ar
zbate tribunul Vadim să ne convingă, un teritoriu unitar şi o
naţiune unită. Moldovenii, ardelenii, muntenii, dobrogenii,
maramureşenii sau bănăţenii sînt specii bine definite, de
aceeaşi limbă, dar de apucături diferite. E de ajuns să treci
dincolo sau dincoace de Carpaţi ca să vezi şi să simţi acest
lucru.
Astfel că, fie Blaga, fie Oprescu,
rezultatul o să-i privească strict pe bucureşteni. Oricum,
personajele din umbră, în numele cărora se dă această
bătălie, au reuşit să-i facă pe amîndoi să pălească. Nu
că ar fi fost cine ştie ce străluciţi. Pentru Băsescu, e o
ambiţie de fost primar să îşi înscăuneze un apropiat
pe locul care l-a propulsat spre funcţia supremă. Pentru Iliescu, e
un rînjet în plus în faţa „duşmanilor“ şi o
palmă după ceafa timorată a lui Geoană. Cam ca în fotbal,
în politica românească există mereu meciuri de orgolii.
Şi tot cam ca în fotbal, cînd e orgoliul la mijloc,
publicul e cel care pierde. Jucînd la ambiţia proprie,
politicienii români pierd complet din vedere privirea de
ansamblu, planul general şi obiectivele pe termen lung. Bucureştiul
nu va arăta mai bine, indiferent cine va cîştiga. Sub acest
aspect, un alt aghiotant de nădejde al preşedintelui, Emil Boc, a
înţeles mult mai bine cum stă situaţia, la Cluj, şi a
demarat proiecte de investiţii serioase. Bineînţeles că cel
cu Nokia a fost însoţit de tunuri imobiliare de proporţii –
de care viceprimarul Tişe se pare că nu e străin –, însă
Clujul arată, incomparabil, mai bine decît pe vremea acelui
adevărat Che Gargara, numit Gheorghe Funar.
Problema cu capitalele, în
general, e că sînt dificil de gestionat. La noi, la români,
administraţiile locale reuşesc să facă praf şi comunele, ce să
mai vorbim de marile oraşe. Pentru că la noi funcţionează
principiul „după mine, potopul!“; sau cel şi mai popular, cu
„sacii în căruţă“... Sînt puţini primari care nu
gîndesc astfel. Iar Blaga şi Oprescu, care nici măcar nu
luptă în numele propriilor idei şi interese, nu fac parte
dintre aceştia.