Paisprezece organizaţii judeţene ale
PDL au rupt protocolul alianţei cu PSD. Majoritatea liderilor
acestor organizaţii au motivat că, în fapt, această alianţă
n-a funcţionat niciodată cu adevărat, în teritoriu. Totul a
fost doar o schiţă caragialescă, jucată pe scena bucureşteană,
acolo unde e presa, adică televiziunea, adică metoda cea mai
eficientă de prostit populaţia. Însă, în timp ce Boc
se bătea pe umeri cu Geoană, sub privirile aprobatoare ale
Băsescului, prin judeţe, pedeliştii şi pesediştii ridicau din
umeri – „mofturi!“ – şi îşi întorceau spatele
unii altora, văzîndu-şi, fiecare, de corupţia şi afacerile
lui...
S-ar putea spune că e începutul
sfîrşitului pentru alianţa PDL-PSD, dacă ea nu s-ar fi
născut gata sfîrşită, ca să zic aşa. Oricum, un alt
eveniment pare să confirme faptul că Boc şi compania se pregătesc
s-o ia pe alt drum. Prim-ministrul a apărut la congresul PNŢCD,
împreună cu – atenţie! – preşedintele PNL, Crin
Antonescu, amîndoi pentru a sublinia ideea că, vezi Doamne!,
ţărăniştii merită un loc în Parlamentul României.
Bineînţeles, îl merită dacă îşi dau voturile
cui trebuie. Însă e interesant de observat cum PDL şi PNL par
dispuse să-şi împartă această mică felie de electorat,
probabil în disperare de cauză.
Între timp, tot mai multe
huiduieli îi întîmpină pe politicieni, pe unde se
duc. Lumea are tot mai multe probleme, tot mai puţine soluţii şi e
tot mai des bombardată de noi promisiuni electorale, de tot mai
multe figuri politice, aceleaşi, cu aceleaşi discursuri. Care
discursuri se rezumă, tot mai mult, la a arunca vina, de data asta,
în ograda „partenerului“ de guvernare. Fiecare se bate cu
fiecare, toţi trag de osul suprem, aflat la Cotroceni, însă
toţi au uitat o vorbă românească, veche de tot şi foarte
adevărată: ce-i prea mult strică. Faptul că, actualmente, doar
30% din populaţie e dispusă să meargă să voteze în
noiembrie, nu le spune nimic domnilor politicieni. M-ar bucura tare
mult să nu vină nimeni la vot, să văd atunci ce-o să zică. Pînă
atunci însă, să urăm „Dumnezeu s-o ierte!“ alianţei
PDL-PSD şi să ne ascuţim armele sindicale. Următoarea
struţo-cămilă politică nu e departe...