TÎNĂR, CAUT POLITICA. Ce se întîmplă la ei începe, de fapt, la noi

Autor: Mihnea BLIDARIU | Categoria: Rubrici | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Revenim, iată, în atenţia Europei cu noi infracţiuni comise de cetăţeni români în Italia. Departe de a fi rezolvată, situaţia pare să escaladeze: Guvernul italian se gîndeşte să dea liber organizării de patrule cetăţeneşti – care vor căpăta rapid rol de „vendetta“ locală –, iar grupurile extremiste, deşi puţin numeroase, îşi fac simţită prezenţa.

Politicienii italieni de dreapta încearcă să cîştige capital politic de pe urma acestei situaţii. Iar greşeala majoră a statului român este că atacă tocmai această încercare de politizare a situaţiei. În loc să caute sursa reală a comportamentului propriilor cetăţeni peste hotare, statul român alege calea victimizării în faţa unui proces de care politicienii autohtoni nu sînt deloc străini, acela al folosirii unui context social în scopul unui cîştig de imagine.

O altă greşeală a statului român este aceea că se fereşte să declare deschis că are o problemă cu etnia romă, din rîndul căreia provin majoritatea infractorilor de peste hotare. De teamă să nu fie declaraţi rasişti, oficialii români ocolesc acest subiect, muşamalizînd, în definitiv, o problemă locală: în România, etnia romă nu a putut fi integrată niciodată în societate, iar statul a eşuat în a găsi soluţii viabile. Şi, pentru că statul şi societatea nu şi-au dorit niciodată, cu adevărat, să-i integreze, nici romii nu îşi doresc, cu adevărat, să fie integraţi. În covîrşitoarea lor majoritate, romii aleg, cu bună ştiinţă, să se situeze în afara societăţii, în afara legii şi în afara regulilor de convieţuire. Oricît de tolerant ai încerca să fii, nu poţi să nu constaţi că, în mare parte, comportamentul romilor de rînd nu are legătură cu vreo tradiţie etnică moştenită, ci cu lipsa de respect pentru semeni, pur şi simplu. Nu cred că există vreo tradiţie romă a urinatului în plină stradă, a distrugerii compartimentelor de tren, a omorului sau a violului.

Consideraţi „ai nimănui“, romii se comportă ca atare: neaparţinînd unei societăţi sau unui popor anume, nu consideră necesar să respecte vreuna dintre valorile societăţii sau ale poporului respectiv şi nici nu au vreo consideraţie pentru cetăţeni sau pentru proprietăţile lor. În fapt, comportamentul italienilor este firesc, întrucît se confruntă cu un val de crime şi de violuri cu care nu sînt obişnuiţi, în timp ce noi ne mirăm de înverşunarea lor, deoarece aceste fărădelegi comise de cetăţeni din rîndul etniei rome sînt, la noi, evenimente cotidiene curente.

Nu sînt rasist, nu sînt intolerant. Nu cred că răspunsul la violenţă trebuie să fie violenţa. Însă cred că, în cazul etniei rome, statul trebuie să adopte o atitudine de tipul „dacă voi nu ne vreţi, noi vă vrem“ – trebuie să alfabetizeze, să educe şi să integreze acest grup social, chiar şi prin adoptarea de măsuri aspre. Respectul pentru etnie şi pentru tradiţiile ei trebuie să aibă întîietate, însă, repet, nesimţirea, furtul, violul şi crima nu au voie să fie tolerate ca făcînd parte din tradiţia nimănui. „Aşa sînt ei“ e o sintagmă ce trebuie să dispară...

Recomanda articolul prin: