OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Încet-încet, se apropie toamna şi, odată cu ea, alegerile parlamentare. Anul acesta, aveţi posibilitatea de a revedea figuri politice de care, cu siguranţă, nu v-a fost dor, indivizi care au devenit, mai ales, o prezenţă obişnuită pe holurile DNA-ului. Adrian Năstase, Miron Mitrea, George Copos, Codruţ Sereş, Dan Ilie Morega sau Cristian Boureanu sînt doar cîţiva dintre aşa-zişii oameni politici pentru care un dosar penal nu contează mai mult decît o cută la costumul de parlamentar sau un găinaţ pe parbrizul Merţanului de protocol. Grosimea unui asemenea dosar este direct proporţională cu grosimea obrazului unui asemenea specimen politic, pe care, în România anului 2008, îl găseşti la tot pasul.

 

Într-o ţară în care se trăieşte după legea junglei şi în care cetăţenii îşi duc existenţa după principii de genul „care pe care“, „să moară capra vecinului“, „ba pe-a mă-tii“, „mi se rupe“ şi altele asemenea, a candida cu un dosar penal la purtător a devenit un act de o înfiorătoare normalitate. Judecînd după seninătatea cu care corupţii şi infractorii se prezintă drept donne immacolate în faţa alegătorilor şi după indiferenţa cu care alegătorii îi primesc, nu văd de ce nu ar putea lua naştere o nouă clasă politică românească, direct din penitenciarele patriei – contextul, carevasăzică, favorizează în cursa pentru alegeri pe un Nuţu Cămătaru, de exemplu. Dac-aş fi în locul lui Omar Hayssam, m-aş întoarce negreşit în România pentru un post în Camera Deputaţilor. De asemenea, mă întreb de ce nu şi-a făcut încă Maria Vlas partid...