Atit rezultatul alegerilor europarlamentare, cit si nevalidarea referendumului privind votul uninominal n-ar trebui sa constituie o surpriza pentru nimeni. Asa cum n-ar trebui sa constituie vreo surpriza nici prezenta scazuta si foarte scazuta la vot. Faptul ca nu a existat o miza interna a competitiei politice, miza care sa duca jocul electoral la nivelul promisiunilor populare – cum se intimpla de obicei – a fost hotaritor in cazul acestor alegeri.
PRM ar fi putut sa speculeze lupta de imagine pe care Romania o da in urma evenimentelor din Italia, insa n-a stiut sa o faca. Discursul nationalist nu si-a mai gasit sprijin in context european. Partidul lui Becali este suta la suta dependent de scorurile inregistrate de echipa latifundiarului. Victoria de simbata seara, in fata rivalei Dinamo, a venit, insa, prea tirziu... Cit despre PC, efortul masiv depus pentru a convinge macar pensionarii sa voteze cu Voiculescu nu a dat roade. De unde rezulta ca, totusi, romanii nu sint chiar asa de usor de pacalit. Sau poate ca, de fapt, nu e vorba de nivelul de credulitate sau usurinta cu care pot fi manipulati romanii.
Poate ca, pur si simplu, nu ne mai intereseaza. Exista vreun motiv real pentru care sa votam trimiterea unor oameni „de pe liste“ in Parlamentul European? Dupa ce i-am vazut cum se comporta in Parlamentul romanesc, ce ne face sa credem ca nu vor repeta figura si la Bruxelles? Cum ar putea reprezenta Romania de astazi niste „expirati“ politic ca Ion Iliescu sau Nicolae Vacaroiu? De ce am dori noi, ca oameni cinstiti, sa facem dintr-o gasca de corupti imaginea noastra in lume?...
Europa este, astazi, parca si mai departe de romani decit inainte de 1 ianuarie 2007. Prezenta la vot demonstreaza atit neincrederea in clasa politica interna, cit si dezinteresul fata de organismele politice europene la care ne-am afiliat la inceputul anului. Perspectiva marii majoritati a populatiei nu depaseste curtea blocului sau ziua de miine. Dat fiind acest fapt, nu e de mirare ca romanii nu se prezinta la votul european. PD-ul n-ar trebui sa fie prea bucuros – 31 % din 23 % nu este, pina la urma, mare lucru. Exercitiul lui Basescu, pe de alta parte, desi un esec, aduce in lumina un fapt nou: populatia rurala pare a se fi raliat presedintelui, mobilizindu-se, pentru referendum, mult mai mult decit orasenii. Iata un semnal bun pentru Basescu: mediile sociale neinformate – deci cele mai usor de manipulat – ii dau ascultare.
Imaginea de justitiar pare sa fi dat roade. De asemenea, si Moldova – un mediu politic docil „centrului“ – s-a interesat mai mult de referendum decit de europarlamentare. In aceste conditii, exercitiul lui Basescu, facut pe banii nostri, a avut si rezultate de bun augur pentru presedinte.
In final, concluzia ar fi ca situatia externa o reflecta pe cea interna, romanii trimitind la Bruxelles cei mai multi parlamentari din cel mai puternic partid de pe scena politica locala. Insa marele perdant al acestor (prime) alegeri europene este chiar politica romaneasca. Interesul fata de ea continua sa scada si dezamagirea sa se accentueze. Din nou, umbra partidului unic si a celui mai intelept conducator capata contur...

