Pe 7 iunie ar trebui să ne trimitem
reprezentanţii politici în Parlamentul European. Problema e că
listele partidelor politice conţin, pentru aceste alegeri, tot felul
de indivizi seminecunoscuţi, pseudopoliticieni şi personaje
pitoreşti fără valoare profesională reală.
Pe lista PSD găsim oameni care se
perindă de mai mult timp prin Europa, ca Daciana Sîrbu, Adrian
Severin sau Rovana Plumb, despre a căror activitate însă am
auzit tot atît cît am auzit şi despre activitatea
majorităţii parlamentarilor români. Adică nimic. Respectivii
n-au ieşit în faţă nici măcar drept yesman-i cuminţi,
înrolaţi în curentul european socialist. Titus Corlăţean
pare un cap de listă valabil, dar, dacă va continua să copieze
stilul băţos şi fals-preocupat al lui Mircea Geoană, va sfîrşi
prin a produce căscaturi de plictiseală în rîndul
europarlamentarilor. PDL iese cu nume „grele“ la înaintare,
precum Stolojan şi Monica Macovei. Problema principală a PDL-ului
este însă faptul că este un partid indisolubil legat de
Traian Băsescu. Astfel se explică prezenţa lui Cristian Preda pe
listă – un om de o reală valoare, de altfel, dar consilier
prezidenţial. Atîta timp cît PDL va accepta această
imagine, de marionetă a lui Traian Băsescu, va continua să-şi
submineze autoritatea electorală, pentru că, oricîţi
Stolojeni şi Macovei va arunca în luptă, nu va putea să
depăşească portretul de „oamenii lui cutărescu“ – adică
unii care nu gîndesc, ci execută.
PNL se prezintă cu iluştri
necunoscuţi, însă speră să seducă societatea civilă, prin
prezenţa Renatei Weber pe liste. Cine ştie, poate îi iese,
deşi, zilele astea, societatea civilă a devenit un termen peiorativ
pentru o gaşcă de neni simpatici, în blugi, preocupaţi mai
mult de pescuit în Deltă şi de băut în Vamă decît
de europarlamentare. În rest, stilul avîntat-paukerist al
Noricăi Nicolai nu are cum să aibă succes la un popor îndrăgostit
definitiv de sclava Isaura.
Potrivit sondajelor – pe care nu le
cred –, Elena Băsescu ar intra în Parlamentul European. Să
fim serioşi, domnişoara Băsescu nu reuşeşte nici măcar să aibă
o dicţie decentă (oare la prezentările de modă a învăţat
să vorbească aşa afectat?), darămite o idee politică coerentă.
Mai nou, într-o încercare de a atrage electoratul tînăr
care se face varză noaptea în cluburi, a declarat că susţine
legalizarea marijuanei. Un gînd generos, ce mai, însă mă
îndoiesc că va avea succes la părinţii chinuiţi de griji ai
României în criză...
Şi Becali, potrivit sondajelor, şi-ar
putea face auzită vorbirea agramată la Bruxelles sau Strasbourg.
Sincer, viziunea unui asemenea spectacol mă îngrozeşte şi mă
obligă să mă opresc aici. Personal, nu doresc să trimit pe nimeni
din actuala clasă politică să mă reprezinte în Parlamentul
European. Şi voi continua să refuz o asemenea reprezentare pînă
cînd clasa politică se va schimba cu adevărat. Sau pînă
cînd poporul...