OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Devine din ce in ce mai clar ca nu aveam ce cauta in Uniunea Europeana; cel putin, nu in 2007. Dupa ce 45 de ani identitatea nationala a fost transformata in propaganda totalitara, si istoria romanilor a fost confiscata si prefacuta in istoria Partidului Comunist si a cuplului Ceausescu, aceasta identitate nu a putut fi recuperata in cei 17 ani trecuti de la evenimentele din decembrie ’89.

incercarile reprezentate de campaniile „Mari romani“ sau „10 pentru Romania“ au aratat neputinta unui popor de a-si identifica personalitatile, cultura si evenimentele istorice (trecute sau prezente) ce alcatuiesc, impreuna, ansamblul motivelor pentru care, teoretic, ar trebui sa fii mindru ca esti roman.

Intrarea in UE semnifica, printre multe altele, si esuarea oricarei tentative de a ne regasi identitatea nationala. Sforaitoarele demagogii PRM-iste sau agramaticalele peroratii ale lui Becali despre Dumnezeu si natiune nu fac altceva decit sa ne indeparteze si mai mult de sensul acestei identitati. Europa ne va absorbi usor, cu salariile ei mai mari, cu traiul infinit mai decent, cu cultura ei mult mai sofisticata si creativa. Asa cum basarabenii trec granita, in cautarea unui trai mai bun – material si spiritual –, tot astfel si romanii vor trece granita (deja inexistenta) spre Occident. insa, in timp ce multi dintre basarabeni vin aici si in cautarea unei identitati nationale, mult mai vitregite de soarta in trecut, romanii trec dincolo cu speranta, secreta, de a deveni cit mai repede „europeni“. Dincolo, a fi roman e mai mult o rusine decit o mindrie, lucru datorat din plin atit clasei politice, cit si acelora dintre noi care au confundat Romania cu haiducii si Europa, cu boierul bogat ce trebuie musai jefuit.

Identitatea nationala n-o reprezinta nici micii, nici salamul de Sibiu, nici Hagi sau Nadia Comaneci. Adica specificele gastronomice si performantele sportive. Ne bucuram si de unele si de altele, insa identitatea nationala tine de un resort interior obiectiv care te face sa privesti, lucid, la bunele si la relele acestui popor. E o ofensiva constructiva a ceea ce este sanatos in mintea unui popor, nu o defensiva galagioasa in care „si la ei se fura“ sau „contextul istoric a fost nefavorabil“. in aceeasi masura, este puterea de a constientiza ingredientul secret cu care contribui la o noua creatie politica, nu nerabdarea de a te disipa in aceasta creatie.

Cearta clasei politice romanesti ne descalifica in fata Europei. insa, in aceeasi masura ne descalifica si lehamitea si lipsa de initiativa civica a poporului roman. E interesant ca si unele si altele provin din aceeasi aplecare exclusiva pe interesul personal. in Europa n-a intrat Romania, ci 20 de milioane de persoane fizice. Vedem zilnic la televizor „pilde“ ale unor romani care au „reusit“ afara. Or, identitatea nationala nu se construieste pe succesul afacerii lui Tiriac sau pe un gol de-al lui Adrian Mutu in campionatul italian. Acestea sint reusite personale, cu care ne batem in piept pina nu mai putem, dar ele tot reusite personale vor ramine.

in timp ce media vineaza exemple de „romani de succes“, restul natiunii se drogheaza cu aceste exemple si-si duce, in continuare, amortita, existenta. in lipsa unei constiinte civice si a unei identitati nationale, romanii inghit repede orice pastila li se da. Dupa ce l-a confiscat pe Dumnezeu, Becali il preda romanilor pe post de discurs politic, din postura de nou Mesia al natiunii. Dincolo de derizoriul situatiei sta realitatea trista a unor oportunisti care fac trafic de influenta cu istoria nationala. in loc sa ne identificam locul nostru pe acest continent, preferam sa trimitem clovnii politici in locuri si mai caldute, de unde sa ne priveasca si mai arogant si mai indiferent cum ne exercitam dreptul la uitare. E si vina noastra, in aceeasi masura...