OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Iată că nici măcar nu e nevoie ca orgoliile şi capetele pătrate din PSD şi PDL să se încontreze pentru ca logodna politică dintre cele două partide să se transforme în scandal la beţie, înainte de a se termina luna de miere. E suficient ca interesele unora din PSD să se dea cap în cap şi ca Mircea Geoană să-şi exerseze, din nou, discursul disciplinei de fier.

 

Cînd pui un dubios ca Oprea la Interne, nu te poţi aştepta la altceva decît la decizii dubioase. De la bun început, lipsa de competenţe din PSD trebuia să ne facă să ne aşteptăm la asemenea scenarii. Bineînţeles, foste glorii PSD-iste s-au grăbit, prin vocea lui Adrian Năstase, să afirme că Oprea e omul lui Băsescu, ca şi cum, pentru orice încăierare la coşul de gunoi al puterii în PSD, şeful statului ar fi de vină. Este fără sens ca Traian Băsescu să-l vrea din nou promovat pe omul sub conducerea căruia Omar Haysam s-a evaporat, făcînd de ruşine tot SRI-ul şi, odată cu el, instituţia prezidenţială. Mai degrabă, între Ardelean şi Oprea vor fi existînd ceva relaţii ascunse prin beciurile unităţii „doi şi-un sfert“ sau prin beciurile armatei, în general...

 

Cînd un individ cu un trecut incert, cu o avere de nabab şi cu trese de general intră în posesia unei asemenea funcţii, e de aşteptat ca orgoliul să-i tresalte şi să considere că poate lua orice decizii de unul singur. Pe de altă parte, acum că doreşte să-l revoce din funcţie, sînt curios pe cine va pune PSD în loc. Protejatul lui Vanghelie, Cătălin Voicu, a declinat deja o posibilă invitaţie. Concluzia pe care eu, unul, o trag din acest scandal social-democrat este că numirea pe linie politică a miniştrilor reprezintă, pur şi simplu, o eroare în România, întrucît nici un partid nu reuşeşte – decît cu foarte puţine excepţii – să producă oameni competenţi şi apţi pentru aceste funcţii. Oricît de desuet ar suna, guvernul de tehnocraţi pare, în continuare, singura soluţie.

 

Este interesantă şi tăcerea PDL în acest caz. Sau, mai bine zis, nu tăcerea, ci ideea că „e treaba lor, nu ne băgăm“. Ca partener al PSD la guvernare, PDL ar trebui să fie preocupat de mişcările din interiorul acestuia, ca şi de numirile în funcţii pe care acesta le face. Însă comportamentul PDL denotă faptul că între cele două partide există şi va exista o competiţie electorală – deoarece PDL transmite, astfel, un semnal către electorat: la noi e linişte şi pace, însă ia priviţi ce scandal e la ăştia!... Iar PDL ar trebui să fie cu atît mai mult interesat, cu cît aflăm, prin gura lui Ilie Sîrbu, că prietenia dintre cele două partide a început nu de ieri, de azi, ci de acum doi ani. Prilej pentru un nou scandal în PSD, căci orgoliul lui Ion Iliescu nu a putut concepe că fostul său regiment de soldaţi socialişti credincioşi a luat-o hăis, peste deal la dreapta, în vizită la cei pe care el i-a declarat duşmani.