OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Serios, nu ar fi mai natural daca PNL si PSD ar fuziona? Nu de alta, dar partidele astea doua au inceput sa semene tare mult. De curind, PSD s-a mai razgindit inca o data, exact ca si Tariceanu in vremurile lui bune, cind era – inca – pe val si putea sa-si schimbe deciziile mai des decit cauciucurile de la motoreta. PSD a spus ca nu mai vrea votul uninominal in varianta propusa de ProDemocratia.

Gestul are un dublu sens: o data, sa-i oftice pe „dusmanii“ de la PD si, a doua oara (ramine de vazut daca intentionat sau nu...), i-au deschis calea presedintelui Basescu spre un nou referendum. Doar se stie ca seful statului a inceput sa prinda gust pentru asemenea „exercitii democratice“. Mai exista si o a treia varianta si va rog sa o luati serios in calcul: PSD s-a razgindit pentru ca, de fapt, toate partidele s-au inteles intre ele sa amine schimbarea Codului Electoral cit mai mult cu putinta. Sau pentru totdeauna. De ce cred asta? Pai uitati-va ce se intimpla in cazul europarlamentarelor: toti politicienii fug de ele. Sa fie oare pentru ca n-ar putea suporta dorul de tara? Sa fie pentru ca vor sa munceasca aici, pentru cetatenii acestei tari? Nu. Pentru ca sint lenesi si incapabili.

Pentru ca se fura mai lesne raminind pe Dimbovita decit de la Bruxelles. Pentru ca mai bine faci pe seful la tine in judet decit sa muncesti pe bune in Parlamentul European. Credeti ca astfel de oameni vor sa iasa in fata? Sa declare partidul ca ei sint cei mai buni si mai valorosi? Sa fie lumea cu ochii pe ei? Doamne fereste! Imaginea obliga la o anumita prestanta, or politicienii nostri nici macar de ochii lumii nu se fac a lucra. Te-a pus partidul pe o lista, iti iei frumos postul in primire si dupa aceea – trai, neneaca, pe banii contribuabilului! Dar asa, sa te voteze tot judetul si dupa aia sa stea cu ochii pe tine – asta nu mai renteaza...

Cind eram la liceu si profesorul punea o intrebare, toata lumea se facea mica in banci, poate-poate o sa scape fara sa raspunda. in facultate, cam tot la fel. Fuga de responsabilitati si evitarea unui raspuns sint lucruri pe care romanii le invata de mici. Politicienii romani se comporta intocmai, atit in problema votului uninominal, cit si in cea legata de alegerile europarlamentare. De ce, atunci, nu se retrag din functii cu totul, din moment ce nu par a si le dori cu adevarat? Raspunsul il stim cu totii si e trist. Eu, unul, am inceput sa-mi pierd rabdarea si ma gindesc serios sa ma fac politician. Va sugerez sa va ginditi serios la aceasta posibili-tate. Sa va uitati in oglinda si sa va intrebati: oare eu nu pot face totul mai bine, mai responsabil si mai cinstit decit Tariceanu, Hrebenciuc, Iliescu, Vadim Tudor, Patriciu, Voiculescu, Berceanu sau chiar Basescu? Raspunsul dumneavoastra nu il stiu, insa, in ceea ce ma priveste, e „da“. Fie si pentru simplul motiv ca refuz sa-i uit pe cei care au furat o revolutie in 1989 si pe cei care au murit pentru libertatea mea de a scrie acum, aici...