OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Alta acum: PSD-ul a descoperit Internetul! Cind e canicula afara si stai la umbra vilutei matusii nevestei etc. etc., iti vin idei. Una dintre ideile lui Adrian Nastase e sa se intoarca in politica. Una dintre problemele lui Geoana e cum sa stea cit mai mult in politica. Si uite asa, PSD a luat calea tehnologiei moderne, de se innegreste „bunicuta“ de suparare ca e neglijat contactul direct cu masele si cu mediul ruralDincolo de glume, avem de-a face cu un adevar trist: in politica romaneasca se recicleaza la greu. Lipsa de „singe tinar“ (si cinstit...) ii face pe fosti sa revina, increzatori ca partidul nu le-a uitat „contributia“, dar ca electoratul le-a uitat promisiunile neonorate si afacerile nu tocmai legale... in blog-ul domniei sale, Adrian Nastase pare a fi un „om nou“, un politician rapus, pe nedrept, de lupte interne de partid, dar care e dispus sa dea, totusi, o mina de ajutor ideologiei si luptei partidului care, odinioara, l-a mazilit. Pentru cititori, el a devenit un om de-al nostru, care merge la meciuri, la aniversari, care rememoreaza vechi prietenii din timpul liceului.

Aceasta „umanizare“ practicata la nivelul intregului PSD, umanizare al carei ton l-a dat, de fapt, Mircea Geoana – cel care a reusit sa depaseasca granitele heirupismului si sa ne dea impresia (ridicola, de altfel...) ca poate sa mute muntii din loc daca vrea, numai ca nu vrea – aceasta umanizare, spuneam, este, totusi, in defavoarea PSD. Pentru ca ea vine sa contrabalanseze imaginea de corupti, incapabili, „hiene“, lacomi; automat, iti aduci aminte cum erau PSD-istii odata. Si incepi sa te indoiesti ca un an de exil politic l-a schimbat pe Nastase in asemenea hal incit sa-l credem acum ca e curat ca lacrima. insa Adrian Nastase e abil: vrea inapoi in conducerea PSD, insa arboreaza si o spoiala de critica, aparent constructiva (in traducere, inofensiva...): pe blog, el se declara partizanul unei opozitii radicale a PSD si impotriva aliantei cu PNL. Jocul sau e ca un comportament de fata mare: se inflacareaza si face cu ochiul unei functii oarecare in conducerea partidului, insa imediat se rusineaza, se inroseste si declara ca el nu este vreun „guru“ si ca vrea doar ca partidul sa se foloseasca de vasta lui experienta... Emotionant. Cum emotionanta este si grija cu care Adrian Nastase face trimitere, in orice critica pe care o aduce unuia sau altuia, la cite o carte, un interviu sau o „fapta de domnie“ de-ale sale. insa, cum sa va explic, totul e facut cu o modestie atit de falsa, incit ti se face greata.

E ceva de genul: „nu ca as vrea sa ma laud, Doamne fereste, insa, daca doriti, consultati cartea mea... capitolul... sa vedeti cum am abordat eu problema...“. Si, bineinteles, Adrian Nastase are grija sa le reaminteasca tuturor celor care ii lasa comentarii pe blog ca nu imaginea conteaza; ca el a fost demonizat de rau-voitori; ca orice critici aduce PSD-ului, ele sint spre binele partidului. Si asa mai departe. Rebranduirea politica e pentru natiunile relaxate fiscal si social, ca sa spun asa. Pentru saracii Romaniei, pentru sate si pentru pensionari (am numit electoratul majoritar PSD), ea nici macar nu exista ca notiune. Iar noi, astialalti, care am privit prea atent la discursurile lor sforaitoare, la minciunile si actele lor de coruptie, noi nu mai putem fi pacaliti de o asemenea tentativa a unor politicieni al caror loc e, in cel mai bun caz, in afara istoriei. Daca nu in interiorul unei inchisori...