Un jurnalist, zilele trecute, într-o
emisiune TV, se întreba – oarecum retoric, cred eu – cum de
Justiţia română a început brusc să lucreze la viteză
maximă, cu doi actuali miniştri anchetaţi penal, cu o mare parte
din conducerea fotbalului la DNA, cu cazul Năstase repus pe tapet,
şi aşa mai departe.
Întrebarea e retorică pentru că,
în primul rînd, se apropie raportul de ţară al Comisiei
Europene şi, în al doilea rînd, cele două partide
aflate la guvernare sînt – nu mai e secret pentru nimeni –
în competiţie electorală pentru alegerile prezidenţiale.
Mi-e greu să cred că Justiţia a reuşit, peste noapte, să se
transforme din cenuşăreasă în prinţesă. Mai degrabă, ceea
ce vedem zilele acestea e rezultatul interferenţei politicului în
Justiţie sau, mai pe şleau, al cumetriei dintre o anumită parte a
Justiţiei şi partidele politice. Asta nu înseamnă că
faptele pentru care sînt cercetaţi cei doi miniştri nu sînt
reale şi de natură penală: fals în declaraţii pentru domnul
Nemirschi, delapidare pentru doamna Iacob Ritzi.
De data aceasta, însă, nu ar
trebui să fim indignaţi. Dimpotrivă: mi se pare că avem motive de
bucurie. Atît PSD, cît şi PD-L au acumulat, în
interior, zeci – sau poate sute – de situaţii de ilegalitate a
diferiţilor lor membri, mai de jos sau mai de sus. În momentul
în care fiecare dintre cele două partide îşi va pune
sursele la treabă, să caute mizeriile celuilalt, vom avea un
adevărat şuvoi de gunoi gras, din care presa se va hrăni din plin,
iar instanţele se vor umple de deputaţi, senatori şi miniştri.
Bineînţeles, nimeni nu va face puşcărie, însă nici
măcar o clasă politică atît de coruptă ca a noastră şi un
popor atît de indiferent ca cel român nu pot eluda o
asemenea evidenţă a faptelor (penale). Şi astfel, poate că
raportul de ţară va reliefa un început de funcţionalitate a
Justiţiei şi o creştere alarmantă a nivelului corupţiei în
clasa politică...
Dar zîmbetul din colţul gurii e
amar totuşi. Pentru că nu pot să nu mă gîndesc că singura
posibilitate de a afla cît de murdar a ajuns să fie jocul
pentru putere în România e să aşteptăm ca cele două
partide, care ne-au promis soluţii pentru criză şi sărăcie, să
se sfîşie între ele pentru fotoliul de preşedinte. Cîtă
risipă de energie, de potenţial uman şi de bani – o, da, mai
ales de bani! – pentru un fotoliu, într-un palat, un fotoliu
pe care, se vede treaba, nici nu se stă prea mult, preferîndu-se
băile de mulţime, festivalurile agrare de tot felul şi întronările
de mitropoliţi. Pînă la urmă, poate că ar trebui să
desfiinţăm această funcţie, pentru ca politicienii să nu se mai
bată pentru ea. Însă atunci ar trebui să desfiinţăm toate
funcţiile, pentru că aceşti şacali vor găsi oricînd un os
pentru care să se omoare...
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters