OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

E criză. De soluţii, în primul rînd. La orice nivel, politic, social şi intelectual. O fojgăială generală ţine loc de acţiune coerentă pe toate palierele societăţii. Traian Băsescu s-a dus să vorbească despre criză cu omologul său polonez – asta nu face mai mult decît o discuţie despre criză între Vasile şi Ion, pe uliţă. Apoi s-a dus în Parlament să ţină un discurs despre austeritate, FMI şi împrumuturi. N-am înţeles de ce: putea să-i cheme pe miniştri la o cafea şi să-i pună să ia notiţe. Însă aşa e Traian, îi trebuie spectacol...

 

Între timp, ne dăm seama de cît de mare a fost şi este demagogia PDL-PSD-istă. Împreună cu şeful statului, primii ne-au asigurat că uninominalul va aduce la conducerea judeţelor oameni capabili, oneşti. Şi noi avem parte de mafioţi ca Mazăre, care – împreună  cu Nicuşor Constantinescu, colegul de vizite la DNA, şi sprijinit de subalternul Nemirschi, pus şef la Mediu – face din Constanţa un judeţ de lux, cu zeci de taxe şi de suprataxe, alungînd investitorii, comercianţii şi turiştii. Avem parte de birocraţia excesivă, care împiedică absorbţia fondurilor europene şi favorizează corupţia. Avem parte de mii de discursuri şi de sfaturi despre aceste fonduri, însă tocmai ne pregătim să împrumutăm bani de la FMI. Avem parte de o nesfîrşită gargară à la Boc, cu desfiinţări de cancelarie, dar cu membrii cancelariei rămaşi pe post. Avem parte de acelaşi circ politic din ultimii 20 de ani, cu nimic diferit faţă de ce am avut în guvernările anterioare.

 

Şi printre intelectuali se agită apele. Ziaristul Traian Ungureanu, susţinătorînfocat al preşedintelui, s-a hotărît să facă „marele pas“ şi să candideze pentru PDL la europarlamentare. Unii l-au înjurat, alţii l-au aplaudat, Cotidianul l-a dat afară. Eu unul nu simt decît un pic de milă pentru naivitatea domnului Ungureanu. Să fii partizan al lui Traian Băsescu şi să candidezi din partea PDL nu înseamnă decît să certifici faptul că există, în România, un partid prezidenţial supus Cotroceniului. Or, într-o democraţie pe care presa (din care face parte domnul Ungureanu), a patra putere în stat, se zice că o păzeşte, asta e grav. Şi să fii coleg de listă cu fiica preşedintelui – culmea nepotismului dublat de superficialitate – înseamnă, să mă scuzaţi, să calci în balegă şi să susţii că e doar pămînt proaspăt. Mai înţeleaptă, doamna Mungiu-Pippidi, invitată şi dînsa de PDL-işti, le-a transmis o listă de condiţii. Acum, una din două: ori este o glumă extrem de reuşită a doamnei Mungiu-Pippidi, ori şi dînsa e la fel de naivă crezînd că PDL ar putea s-o ia în serios...