TÎNĂR, CAUT POLITICA. Întrebare

Autor: Mihnea BLIDARIU | Categoria: Rubrici | 4 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Uneori, îmi scriu articolul pe ultima sută de metri. Vineri spun că îl scriu sîmbătă, sîmbătă că duminică, duminică – hai că se poate şi luni. Însă, nu pentru că aş avea altceva special de făcut sau din lipsă de timp. Nu ştiu… pur şi simplu las pe mîine ce pot face azi.

Ne molipsim uşor de relele din societate. Tot vorbind despre boli, ne trezim, cîteodată, un pic infectaţi. Tot căutînd soluţii la probleme, ne dăm seama că, în unele zile, şi noi facem parte din probleme. Nu sîntem nici pe departe nişte „îngeri“, nişte cetăţeni model sau vindecătorii înţelepţi ai naţiei. Uneori, mintea noastră se blochează şi toleranţa e redusă la zero – atunci, în forul nostru interior, devenim cumplit de rasişti, de răi, de cruzi. Asta poate dura numai cîteva minute, însă e de ajuns pentru a realiza cît de greu e să rămîi lucid într-o Românie lipsită de sens şi de raţiune.

Henry Miller spunea că scriitorii sînt laşi. Lumile pe care ei le imaginează, lumile mai bune, sînt trădate prin simpla lor descriere. Un scriitor e un om care ar vrea să construiască, fizic, lumea din cărţile sale; însă, tot scriind-o, ajunge să nu mai acţioneze niciodată. Eu unul am fost de partea activismului civic, de partea practică a încercării unei lumi mai bune, la Roşia Montană. Vă spun, e o împlinire extraordinară, e un lucru măreţ, însă e atît de puţin! România ar trebui salvată pas cu pas, sat cu sat, oraş cu oraş. Dar pentru asta trebuie să te sacrifici, să renunţi la orice fel de viaţă personală. Şi nu ştiu cîţi dintre noi mai cred că ţara asta merită vreun sacrificiu, că acest popor merită iubit. Sînt somat, cîteodată, să văd şi lucrurile bune din jurul meu – însă, cinstit, lucrurile bune din jurul meu sînt cele din viaţa personală. Să renunţ la ele pentru a îndrepta miile de lucruri rele din viaţa românilor, lucruri rele cu care ei par a se împăca de minune? Greu de răspuns. Sau, dimpotrivă, foarte simplu…

Aţi renunţa la mica dumneavoastră fericire pentru a salva ţara asta de la nefericire?

Vă întreb şi aştept răspuns.

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

cat tineLaza - Joi, 11 Septembrie 2008, 16:09

la fel cat ai renunta ta la visele tale si ai deveni un muzician militant 100% si ti-ai dedica creatia artistica unui mesaj anti nefericire si nereguli

raspunsul este NUHamlet - Joi, 11 Septembrie 2008, 17:37

Intrebarea ta cred ca e retorica. Doar un ipocrit ar spune ca renunta la propria fericire pentru a salva romanica. Eu m-am stabilit de ceva timp in alta tara, in cautarea fericirii proprii, pentru ca sint convins ca nici o tara nu merita nici un sacrificiu. cu atit mai putin Romania. si nu am nici un regret.

felicitari pentru intrebareBogdan Suceava - Vineri, 12 Septembrie 2008, 22:31

Cred ca merita pusa. Raspunsul meu este: categoric nu. Oare articolul asta era o gluma?

Probabil intrebarea ta ar admite o extensie: dintre toti oamenii politici care ne dau de inteles ca le-ar pasa, cati oare pun binele public pe primul plan? Si nu doar in Romania. Tot secretul e sa ajungi intr-un loc unde nu e nimic de salvat si unde depinzi de cat mai putini. Cum vrei sa salvezi ceva, cum iti cresc sansele de a-ti face rau singur. Cum incepi sa depinzi de ceva sau de cineva, cum se strica jucaria. Iar cand depinzi de ideile tale preconcepute, chiar iti faci rau singur.

...Cosmin Ungureanu - Sambata, 13 Septembrie 2008, 13:37

Mihnea, cu fiecare zi cred mai putin ca turma din jurul meu mai poate fi disciplinata. Probabil ca o solutie ar fi aducerea cu forta, pe stadioane, spre educare; un fel de "training" in masa in care cei care ignora minima decenta sa fie invatati sa nu mai asculte manele in troleibuz sau sa nu urce in tramvai cu tigara aprinsa, sa nu mai claxoneze isteric si sa nu mai blocheze cu masina tramvaiul care tocmai vrea sa depaseasca intersectia, sa nu mai vorbeasca rastit etc etc etc.
Asa cum se vede de jos, "de pe pamant", Romanica inseamna nesimtirea catorva incurajata, prin nesanctionare, de letargia celorlati. In Romanica poti fi impiedicat in mod absurd sa dormi 4 nopti pe saptamana de clubul Bamboo iar politia sa spuna ca, de fapt, primaria trebuie sa ia masuri si ca asta se va intampla la sesizarea colectiva. Dar situatia asta treneaza de ani buni fara ca gainile bipede din raza sonora a Bamboo-ului sa schiteze un gest. Ei consimt sa fie deranjati, pentru ca deranjul este aici, in tara nimanui, normalitatea insasi.
Romanica mai inseamna si obscenitatea euforica din politica, de la "varf". Inseamna si colectia de toape, buruieni, bolcasi, vadimi, funari, basesti, boci, tariceni, geonieni si alte dihanii sinistre.
Romanica e tara in care masele se solidarizeaza si ies in strada pentru un club de fotbal (Timisoara) si dormiteaza, in schimb, sub tirul nesimtirii si tupeului celor care ne conduc. Romanica e un parlament in care, fatis si sfidator, unii sunt scosi scos basma curata din mocirla penala in care au fost prinsi.
Pentru ca asta este Romanica - tara OTV, tara Alinei Plugaru, tara stirilor de la ora 5 - este absurd sa crezi ca ai ce salva. Gloata asta imunda NU VREA sa fie salvata. De ce sa te irosesti. Daca poti, pleaca in alta tara. Daca nu, baricadeaza-te in propria ta lume