Mă uitam la televizor la şedinţa Senatului, ce trebuie să hotărască începerea sau neînceperea urmăririi penale în cazul Codruţ Sereş şi Paul Păcurariu. Erau acolo şi nea Nicu Văcăroiu, şi
C.V. Tudor, şi multe alte personaje a căror existenţă politică ar trebui să înceteze într-o democraţie normală.
Am ajuns rău de tot. Am ajuns într-un decor suprarealist, într-o poveste absurdă în care mincinoşii îi fură pe hoţi şi hoţii îi mint pe mincinoşi. Nu mai există nici un reper solid; ne învîrtim haotic, toropiţi de caniculă şi de indiferenţă, ne învîrtim în loc – cel puţin în ceea ce priveşte mersul spre valori adevărate şi spre o societate sănătoasă moral. Dacă e să mergem spre micul nostru weekend estival, gonim cît vezi cu ochii, meschini, răi, încrîncenaţi, mereu cu o înjurătură printre dinţi. Ne-am pierdut răbdarea cu noi înşine, aşa că ce să mai vorbim de răbdarea de a construi o lume mai bună? Viitorul copiilor noştri arată rău într-o lume în care politicienii hotărăsc nu cum să ne meargă nouă mai bine, ci care dintre ei este cel mai mincinos.
Noapte bună.

