OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Va mai amintiti declaratiile „incendiare“ de dinainte, din timpul si de dupa referendum? Basescu ameninta cu dezvaluiri senzationale privind oligarhii, PSD si PNL spuneau ca o sa-l suspende de jdemii de ori, PD vorbea de curatarea clasei politice si asa mai departe. Ce a mai ramas din atitudinea razboinica a clasei politice? Din promisiunile de demascare a adversarului? Nimic, evident.

Pe de o parte pentru ca partidocratia functioneaza, pe de alta parte pentru ca oamenii politici isi cam dau seama ca, tot injurindu-se unii pe altii, poporul trage cu urechea si afla cam multe despre magariile pe care le-au savirsit atitia ani. Momentan, in politica romaneasca nu se intimpla aproape nimic. Cioroianu s-a dus pina la Washington ca sa spuna „yes“ si „of course“ de vreo 15 ori. Asta dovedeste ca domnul Cioroianu e de o diplomatie rara: n-a vrut nici un moment s-o contrazica pe Condoleeza Rice pentru ca, nu-i asa, nu e frumos sa contrazici o doamna.

E de notat, totusi, ca domnul Cioroianu condamna atentatele din Irak, alaturi de doamna Rice, in conditiile in care propriul sau sef de cabinet pregateste retragerea trupelor romanesti din tara araba. Asa ca „mister“ Cioroianu zicea „yes, yes“ cind Condoleeza ii dadea cu minunatul parteneriat, dar in gind sigur avea un „haha, ce fraieri si astia“...
in alta ordine de idei, PSD s-a gindit ca e vremea sa arate lumii cit de democrat e socialismul lor de fatada. Asa ca a deschis sezonul la injuraturi interne. Runda intii, Ponta versus Vanghelie. Diferenta e de clase, dupa parerea mea. La ipocrizie, demagogie si aparitii timpe la tv sint la egalitate. Deja unii s-au grabit sa vorbeasca despre o noua incercare de „reformare“ a PSD. Aiurea. Cu cine, cu grupul de la Cluj? Cu domnul Dincu, a carui declaratie privind „tigania si social-democratia“ miroase de la o posta a rasism? O fi Vanghelie un incult semi-analfabet, dar asta nu e un motiv sa te legi de culoarea pielii lui. Totul pare, mai curind, o regie de prost gust cu unicul scop de a-l scoate – din nou – pe Mircea Geoana drept tipul responsabil, echilibrat si cumpatat. Seful perfect.

Iata, insa, ca un alt „sef perfect“, tatucul muncitorimii si al valorilor socialiste „neintinate“, Ion Iliescu, are probleme cu Justitia. Ca o fi porunca lui Basescu, ca procurorul Voinea chiar lucreaza pe bune, ca o fi avut si presiunea societatii civile un cuvint de spus nu se stie. Cert e ca Iliescu este invinuit in dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Un cadou frumos facut victimelor de atunci de catre justitia romaneasca chiar la aniversarea a 17 ani de la acele evenimente. Nu-mi doresc ca Iliescu sa faca puscarie. imi doresc doar sa fie declarat vinovat. Atit. Poate atunci vor invata si toti mincinosii astia de politicieni ca adevarul iese, in cele din urma, la iveala si ca nu te poti ascunde la nesfirsit sub valul demagogiei si al coruptiei. Puterea e o arma cu doua taisuri, atunci cind decizia finala se afla in votul cetatenilor...