OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Să fim serioşi: România face parte din mondializare, ca şi din Europa, doar cu numele. În orice caz, nu face parte din mondializarea economică funcţională. Sîntem vizitaţi de investitori pentru mîna de lucru ieftină şi pentru capacitatea politicienilor de a ceda în faţa mitei. În materie de cultură, sîntem mult mai integraţi în curentul globalizării, însă asta, bineînţeles, nu interesează pe nimeni. Aşadar, cu o cvasidemocraţie şi o economie clădită pe şpagă şi furt, criza noastră este efectul cel mai îndepărtat al suflului unei explozii grozave. Am fi putut cădea pradă crizei din postura unui stat puternic, dacă nu ca Austria sau Belgia, măcar ca Cehia sau Polonia. Poate ar fi fost mai grav, dar poate şi demnitatea şi conştiinţa ar fi fost altele. Aşa, sîntem doar nişte agricultori de la marginea imperiului, căzuţi odată cu marii industriaşi. Ne-am legat soarta de alţii mereu, însă mereu sub ei şi mereu plîngîndu-ne de soarta vitregă. Exact ca şi Guvernul actual care, cu tristeţe – dar cu „responsabilitate“ –, ne anunţă că „asta este“, că „nu e de unde“ şi că „vom lua măsuri“. Însă aceste măsuri sînt praf în ochi, ca marea „desfiinţare“ a Cancelariei prim-ministrului: instituţia dispare, oamenii rămîn pe statul de plată, pe lîngă Boc. Curat restructurare, coane Emil!...