OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Deschid e-mailul si gasesc o stire despre Gabriel Resources, stiti, compania care vrea sa inlocuiasca Rosia Montana cu un lac de cianuri. Dupa ce au pierdut toate procesele posibile, dupa ce si-au dat afara toti angajatii din lipsa de obiect al muncii, dupa ce au epuizat toate mijloacele de convingere, de la spaga la clipuri publicitare si acuze stupide, canadienii s-au apucat de ceea ce in termeni de specialitate se numeste publicity stunt. Mai precis, au organizat un concurs de eseuri pe tema Rosia Montana, concurs prezidat de un juriu format din Vintila Mihailescu (director la Muzeul Taranului Roman), Alex. Stefanescu (redactor-sef Romania Literara), Robert Turcescu (director Cotidianul) si Dan-Silviu Boerescu (director editorial Playboy).

De la directorul Playboy nu ma asteptam la foarte multe, asa cum nu m-am asteptat nici de la Dan Chisu, un alt domn banal cu pretentii de intelectual rafinat. Insa aparitia celorlalti trei domni intr-un asemenea context ma dezamageste profund. Sa fie domnul Turcescu 100% convins de justetea unei asemenea asocieri? Sa nu stie domnul Mihailescu ce se va intimpla cu satele din Rosia Montana daca Gabriel Resources isi va realiza proiectul? L-am urmarit pe domnul Stefanescu vorbind despre nedreptatile pe care scriitorii romani le-au suferit in comunism si m-am simtit mindru atunci cind i-a inchis gura, intr-un talk-show, lui Gigi Becali. Unde mai e onestitatea domnului Stefanescu acum?
Probabil ca cei trei domni vor fi oferit argumente de ordin cultural cu privire la participarea lor la acest concurs. Trebuie sa ajutam studentii, e o initiativa culturala, si tot asa. Nimic, insa, nu justifica asocierea cu un proiect declarat prost de catre stat, contestat de zeci de mii de romani si contracarat de institutii ca Academia Romana, Fundatia Soros sau Casa Regala de Romania.

Deschid televizorul si dau de o stire Realitatea TV despre anarhistii care pun in pericol „minunatul“ summit NATO. Potrivit reporterilor Realitatea, anarhistii lupta pentru „pastrarea identitatii nationale“, „se imbraca in haine inchise la culoare, isi acopera fata si trec la atac“ (sic!), „isi iau viata in propriile miini“ s.a.m.d. Toate aceste ineptii sint debitate pe fondul unor imagini cu... comunisti rusi in lupta cu politia. Intre 2 si 4 aprilie, sa fii anti-NATO este, in Romania, aproape o crima. Iar anarhistii sint un fel de boogie men sau bau-bau, imaginea lor fiind mistificata si contorsionata de media din Romania pina ajung niste mici monstri care vor sa ne strice noua schemele cu axa Washington – Londra – Bucuresti...

Deschid geamul si vad o tara de mincinosi. O tara a jumatatilor de masura, a lui „las’ ca merge si asa!“, a oportunistilor, a compromisurilor, a circului (cu sau fara piine...). E tara in care orice demnitate intelectuala poate fi calcata in picioare de ban si in care orice afacerist isi poate cumpara citiva scriitori si oameni de cultura, pentru a poza in „patron al artelor“ sau „investitor in cultura romaneasca“. E tara in care stirile se fac in ideea de a prosti constiinte, nu de a le destepta. E tara in care, ca si inainte de 1989, majoritatea cetatenilor pun capul in pamint si urmeaza, orbeste, linia „de partid“ rebotezata „interesul national“.
Asadar, inchid geamul, televizorul si calculatorul, plin de compasiune fata de bucurestenii cu summit la purtator, furios pe intelectualii care nu vor sa creada ca banii cu cianuri nu miros la fel ca banii fara cianuri, si cu declarate opinii anti-NATO. Drept care astept SRI-ul sa ma ridice din apartament...