OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vă propun un exerciţiu. Pentru unii poate părea inutil, pentru alţii se poate dovedi chiar dureros. Vă propun să ne întrebăm „ce ar fi fost dacă... “.

Ce ar fi fost dacă „golanii“ din Piaţa Universităţii, în 1990, ar fi avut cîştig de cauză? Dacă naţiunea română s-ar fi deşteptat şi i-ar fi sprijinit?

Ce ar fi fost dacă Ion Iliescu nu ar fi candidat, ilegal, la alegerile din 20 mai 1990? Dacă nu ar fi fost lăsat, în zilele Revoluţiei, să se infiltreze în noile structuri de putere şi, odată cu el, nici acoliţii săi?

Ce ar fi fost dacă minerii nu ar fi venit la Bucureşti, la chemarea foştilor activişti ai Partidului Comunist Român?

Ce ar fi fost dacă punctul 8 al Declaraţiei de la Timişoara ar fi fost adoptat în primul an de după Revoluţie?

Sigur, e un exerciţiu nerealist, veţi spune. Ce a fost a fost, nu mai are rost să ne gîndim la trecut. Însă, uneori, e util să priveşti înapoi, poate nu cu mînie, dar măcar cu luciditate şi cu responsabilitate. În ceea ce mă priveşte, sînt convins că România ar fi arătat cu totul altfel fără acel 13-15 iunie 1990, fără Ion Iliescu şi fără detaşamentele sale minereşti. Nu am fi avut impostura drept tactică politică şi socială. Nu am fi avut telenovelele de corupţie semnate Adrian Năstase. Poate că nici pe Gigi Becali nu l-am fi avut. Poate instituţia preşedinţiei ar fi fost mai exigentă cu ea însăşi şi cu limbajul de genul „ţigancă împuţită“, „găozar“ şi altele. Poate că PNL ar fi avut coloană vertebrală şi nu s-ar fi asociat cu PSD. Poate că nici un partid politic nu şi-ar fi trădat alegătorii într-o asemenea măsură, precum o fac actualele partide româneşti.

Condamnarea comunismului nu a servit la nimic, atîta timp cît părţi din acel sistem opresiv funcţionează şi operează, încă, în societatea românească. Uitarea noastră îi va menţine pe poziţii. Aducerea noastră aminte le va grăbi dispariţia. Aşadar, vă rog, aduceţi-vă aminte!