Conştient de faptul că refacerea
FSN-ului cu binecuvîntarea sa l-a scos de la inima elitelor, a
intelectualilor şi a orăşenilor cu ceva carte la cap, Traian
Băsescu s-a apucat să cînte două partituri deodată: pe cea
a naţionalismului şi pe cea a autonomiei economice. Astfel, aflat
în vizită în Ţinutul Secuiesc, preşedintele a
încercat, deopotrivă, să joace ceardaşul cu ungurul de rînd,
acuzîndu-i pe UDMR-işti de dezinteres faţă de propriul
electorat, şi să intoneze şi un cîntec patriotic,
plîngîndu-se că n-a găsit nici un român în
vreo funcţie administrativă locală. Ca şi cum democraţia
electorală s-ar manifesta printr-un fel de troc sentimentalist, de
genul „hai, mă, Gyuri, oricum sînteţi 80%, daţi-ne şi
nouă un post acolo, să nu fim trişti!“. Însă, pe acelaşi
considerent, nu văd de ce n-ar cere ceangăii din judeţul Bacău un
post la Prefectură, numai aşa, să arate moldovenii că stau bine
la înfrăţirea între popoare. Suprapuse, cele două
partituri ale preşedintelui sună îngrozitor de fals, ca
interpretarea unei soprane bătrîne speriate că Opera o va
concedia pe caz de boală. Traian Băsescu se dovedeşte a fi genul
de jucător căruia i-ar plăcea, în fapt, să rămînă
singur pe teren şi să dribleze iarba în uralele spectatorilor
– pentru că Traian Băsescu poate fi toţi, poate fi Vadim Tudor,
poate fi UDMR, poate fi Justiţia, Guvernul şi Parlamentul la un
loc.
Între timp, România s-a
transformat în Vestul Sălbatic, fără şerifi şi cu eroii
locali morţi. Poliţia e o glumă proastă, cu alte preocupări
decît prinderea infractorilor periculoşi. Astfel, ea se ocupă
de oprirea salvărilor aflate în misiune, de arestarea
indivizilor care îi fotografiază nesimţirea şi de parcarea
propriilor maşini pe locurile rezervate persoanelor cu handicap.
Jaful de la Cluj ne arată cît de precară este securitatea
cetăţeanului şi a instituţiilor. Iar sărăcia şi revenirea în
ţară a unor indivizi care nu mai au loc de furat în Europa
vor duce la multe alte asemenea acte, cărora Poliţia pare departe
de a le putea face faţă.
Însă ce le mai poţi cere
poliţiştilor, dacă ministrul lor nici măcar la sloganuri nu se
mai pricepe. Dan Nica a venit la Interne spunînd că are ca
prioritate „să adune hoţii de pe drumuri“. Mai vag de atîta
nu se poate! Se pare că hoţii din economie şi din politică pot să
mai stea liniştiţi o vreme, avînd în vedere că numirea
secretarilor de stat la Justiţie a blocat funcţionarea instituţiei.
În concluzie, Restauraţia nu e
uşoară! FSN-ul nu mai e acelaşi ca pe vremea lui Nea Nelu –
adică „sărac şi cinstit“. Primitivismul politic de odinioară,
care rezolva lucrurile cu cozi de topor şi cu intoxicări media, a
fost înlocuit de o încrengătură complicată de relaţii
şi dependenţe. Însă există continuitate în ceea ce
priveşte minciuna politică: acum mai puţin de o lună, Emil Boc
îşi lansa protejatul la Cluj, sub acelaşi slogan sub care Ion
Iliescu candida în 1996...