OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stau cu amicul Mircea Toma la o bere, pe o terasa din Vama Veche. Mircea imi povesteste despre o noua magarie petrecuta in capitala: cica se vrea a se construi o cladire de 20 de etaje pe Calea Victoriei, in conditiile in care nu se pot construi acolo mai mult de 3-4 etaje. Magaria consta in faptul ca arhitectul capitalei si-a dat semnatura pe proiectul in cauza care i-a fost prezentat cu totul altfel. Adica l-au mintit.

Mircea Toma face o comparatie intre intimplarea in cauza si ceea ce se intimpla in Vama Veche: constructii ilegale, un PUG despre care nu stie nimeni daca a fost aprobat sau nu, si multe altele. Ma frapeaza o constatare de-a sa: daca aia in capitala fac ce fac, la ce sa te astepti de la edilii satelor si comunelor? Politica si administratia, in Romania, nu au depasit inca nivelul de „cum se face la centru“. Doar ca acum nu mai exista, neaparat, directive scrise, ci un mimesis al relelor si ilegalitatilor ce trec drept litera de lege, daca au fost savirsite „la centru“.

Mai mult, cetatenii sint obisnuiti cu astfel de lucruri pina la punctul de a le considera o normalitate cotidiana.
Politicienii romani au transformat meseria de politician, de administrator de institutie sau de edil al localitatii in ceva mirsav, negativ. S-au bagat atit de adinc in coruptie, minciuna si inselatorie, au exersat atit de intens aceste practici, incit au depasit pragul pina la care aceste rele sperie, mira si impun masuri drastice. Ei au devenit doar niste hoti, or, hoti avem pe toate drumurile, nu-i asa?... La fel, demagogii nationaliste ca cele proferate de C.V. Tudor&co au transformat patriotismul in ceva suspect. Astfel, aparatorii drepturilor romanilor basarabeni sint deseori priviti ca niste extremisti de dreapta sau ca niste neolegionari. Politicienii romani au golit politica de orice continut de valoare, de orice virtute reala si au transformat administratia publica intr-o sperietoare de ciori, pe care romanii o privesc asa cum priveau taranii de pe vremuri la omul cu birurile. in aceasta privinta, politicienii romani seamana foarte mult cu politistii, despre care aproape nimeni nu crede ca apara legea si ordinea, ci ca sint tot un fel de casta privilegiata, cu coruptia, spaga si sfera ei de influenta.
Am scris odata ca pe romani ii paste anarhia. Am gresit: anarhia e deja aici, insa intr-o forma net negativa fata de ceea ce teoretiza Bakunin.

E o anarhie iesita din impartirea societatii in smecheri si fraieri. Ceea ce e mai trist e ca fraierii – adica poporul roman – au proasta inspiratie de a aspira la statutul de smecher. Coruptia si minciuna l-au transformat pe politician intr-o vedeta, in loc sa-l transforme intr-un infractor. Si ceea ce e tragic e ca trebuie sa negociezi cu aceasta vedeta-infractor, asa cum, de exemplu, se intimpla in cazul campaniilor de mediu de la Rosia Montana sau Vama Veche. Pentru ca, in caz ca nu stiati, e o noua moda printre politicienii romani: grija pentru mediu si ecologia. in cazul Rosia Montana, opozitia e suparata pe Basescu, prietenul PD, partidul amic cu Gabriel Resources. Asa ca, brusc si dintr-odata, cu mic, cu mare, PSD, PRM, UDMR, PC si PNL au hotarit sa voteze impotriva cianurii! Or, sa-l am de partea mea pe Ion Iliescu sau Viorel Hrebenciuc e ceva de un tragi-comic irezistibil. Sper doar ca aceasta lege anticianura sa fie prima dintr-un lung sir de fapte prin care politicenii romani, desi nu ne vor cistiga increderea, vor fi, in sfirsit, folositori...