Ca nu cumva să aibă cea mai vagă impresie că ar putea beneficia de vreo urmă de respect din partea oricui, profesorilor li s-a livrat o nouă farsă rezultată din incompatibilitatea avîntului preelectoral cu realitatea imediată. După ce parlamentarii, cu preocuparea prefăcută în faţa camerelor de luat vederi şi foamea de voturi în spatele lor, au votat mărirea salarială, un alt mare mincinos al neamului a fost nevoit, culmea, să spună adevărul: nu sînt bani pentru aşa ceva. Iată în ce postură ingrată s-a aflat săracul Călin Popescu Tăriceanu! Să năruie el bucuria cadrelor didactice, să desfacă el ochiurile plasei pe care cu atîta grijă deputaţii şi senatorii le-au întins-o bieţilor profesori!...
Între profesorii care vînd haine second-hand în tîrguri şi elevii care se refugiază în spatele cinismului şi al deznădejdii, îi avem pe cei mai sănătoşi oameni ai naţiei, plesnind de optimism, frecîndu-şi palmele cu satisfacţia că vor mai prosti poporul o dată la 4 ani sau, de ce nu, zi de zi, ei sînt politicienii şi corupţii, medicii care iau şpagă şi poliţiştii care vînd drogurile capturate de la traficanţi, ei sînt profesorii universitari care iau mită şi artiştii care cîntă în campanii electorale. Pentru ei nu există promisiuni şi nici sloganuri electorale. Ei sînt mai cu chef şi mai fără griji pe zi ce trece. Noi, restul, aşteptăm încă onorarea promisiunilor şi devenim, cu fiecare zi, tot mai emo...

