Să te uiţi la televizor, zilele
astea, e o adevărată probă de rezistenţă intelectuală – şi
fizică, dacă mă gîndesc că, de multe ori, mi se face
realmente greaţă. Şi încerc să nu dau afară din mine
totul, la vederea atîtor şi atîtor scîrbe
electorale.
Băsescu tunde oaia. Băsescu şi-a
pierdut nevasta. Apoi, a găsit-o. Băsescu are o bundiţă
bucovineană. Şi un clop moroşenesc. Şi nişte palincă. Şi o
soacră. Soacră are şi Geoană. Şi talente de dansator timid. Crin
Antonescu încearcă să prindă din urmă acest trenuleţ al
veseliei cretinoid politice, această goană neruşinată după
voturi, el, care acum nici două săptămîni tuna şi fulgera
împotriva acelei imagini penibile a unui şef de stat român
cerşind voturi la Paris.
Pe 7 iunie ar trebui să ne alegem
euro-parlamentarii. Nu o să fie prea multă lume la vot. În
mare parte, din pricina faptului că ne este ruşine cu clasa noastră
politică, atît de ruşine încît nu vrem s-o
trimitem să defileze prin Europa. Ne ajung infractorii care ne-au
creat imaginea de tărîm al fărădelegii. Însă o parte
însemnată a absenteismului la vot poate fi pusă pe seama lui
Băsescu, Geoană şi Antonescu. Pentru că acest start prematur al
campaniei prezidenţiale deturnează masiv interesul – şi aşa
scăzut – al publicului faţă de europarlamentare. Şi măcar dacă
această deturnare s-ar face în favoarea unor mari idei
exprimate de posibilii candidaţi la preşedinţie, în favoarea
unor noi mentalităţi, a unor noi moduri de comportament politic!
Însă, vai, nu avem parte decît de acelaşi circ ieftin,
în care actorul politic pare a fi mai degrabă un cinema star
în plină ascensiune, grăbit să-şi cucerească publicul prin
vizite inopinate şi pline de umor. Cu zîmbetul stas şi cu
strîngerea de mînă viguroasă, candidatul vrea să fie
„de-al nostru“, cameleon regionalist, ardelean în Ardeal,
moldovean în Moldova, bănăţean în Banat şi tot aşa.
Ne asigură că ne iubeşte pe toţi (ce cuvinte mari, Dumnezeule, ce
minciuni de prost gust!) şi că va veni şi la anul. Greşit: la
anu’ nu sînt alegeri, aşa că n-o să-l mai prindem noi prea
des pe aici...
Şi, culmea, toate aceste nesimţiri
televizate, toată această fanfaronadă de doi bani erau comentate
aseară la televizor de... Adrian Păunescu. Cam aici am ajuns în
materie de politică, şi cred că asta spune tot: foştii lingăi ai
dictatorului Ceauşescu sînt comentatorii noilor performanţe
de demagogie al clasei politice. Mincinoşii de atunci îi
critică pe mincinoşii de acum. Ce-ar mai fi de spus? Votaţi? Să
trăiţi bine? Se putea şi mai rău? Vă rog, alegeţi singur din
grămada de falsuri şi de jumătăţi de adevăruri cu care ne
drogăm pentru a putea pretinde un obraz curat, dimineaţa, în
oglindă.