OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vad ca Traian Basescu nu e cu nimic mai bun decit era Ion Iliescu, la vremea lui. Asa cum Iliescu s-a folosit de PSD – si PSD de Ion Iliescu –, asa se foloseste si Basescu de PD, cu reciproca valabila. Iar daca stau bine sa ma gindesc, actualul sef al statului e chiar cu un grad de nesimtire mai sus. Ca iti sprijini fostii colegi de partid, total anticonstitutional, ca intervii pentru unul, pentru altul, e una.

Dar sa te folosesti de structurile din teritoriu ale fostului tau partid ca sa organizezi o conferinta de presa cu jurnalisti alesi pe sprinceana, dintre cei mai supusi si timorati, ca sa iti continui cheful tau prezidential de referendum, asta mi se pare impardonabil. Explicatia presedintelui e de-a dreptul hilara: ca a cerut sprijinul tuturor partidelor, dar numai PD-ul a raspuns. in primul rind, nu vad ce obligatie aveau partidele de a raspunde, in cazul in care Basescu chiar le-a solicitat ajutorul, iar in al doilea rind, e limpede ca lumina zilei cum si de ce „doar“ PD-ul s-a implicat. Cu asa o colaborare strinsa intre presedinte si noul „cel mai mare partid“, viziunea cristiantudorpopesciana a dictaturii si a partidului unic incepe sa capete contur...

Fostul „cel mai mare partid“, ca tot veni vorba, adica PSD, e zguduit, in continuare, de conflicte interne. Ion Iliescu a iesit din nou la rampa cu un atac la adresa lui Geoana. Placa e aceeasi – presupusa amicitie politica dintre acesta si Palatul Cotroceni. Dupa cum se vede, pe Ion Iliescu nu-l intereseaza cit de vasta e puterea la cirma careia s-ar putea instala; important e sa fie o putere, cit de mica.

Chiar si una minuscula, provenita din farimitarea spre care PSD-ul se indreapta, impins de nestapinirea unui pensionar bolsevic care nu vrea nicicum sa-si traiasca batrinetile in liniste.
Cum mai putem avea incredere in atacurile presedintelui la adresa oligarhilor, atunci cind chiar presedintele ocoleste Constitutia? Cum putem crede in declaratiile sale cu privire la o clasa politica „expirata“, atunci cind actiunile sale seamana atit de mult cu actiunile unui alt presedinte, astazi „expirat“? Din acest punct de vedere, Traian Basescu are aceeasi traiectorie de imagine publica, pentru mine, cel putin, pe care au avut-o si alti oameni politici dornici de „schimbare“ (Emil Constantinescu e cel mai la indemina exemplu...): a inceput prin a cistiga increderea tuturor si continua prin a o pierde, treptat. Fie ca vor obosi sa tot iasa la referendum, fie ca se trezesc din magia discursurilor justitiare prezidentiale, romanii nu vor mai sta mult timp vrajiti de acest presedinte pentru care dreptatea se face in stilul Becali, dar mai discret...