OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vă salut. Cum mai staţi cu greaţa? Mie îmi mai trecuse, dar am văzut – cam tîrziu, spre ruşinea mea – California Dreamin’. Aoleu, ce jale m-a apucat! Şi ce gînduri... Pe de o parte, filmul are dreptate, aşa sîntem, nepăsători, ignoranţi şi proşti de-a dreptul; pe de alta, nu are, căci nu cred că a existat vreodată, în România, vreun om care să fi vrut să se răzbune pe americani că n-au venit în ’45. Dimpotrivă, s-a oftat masiv după perioada de dinainte de 1989. Şi, în timp ce se ofta cu o jumate de gură, cu cealaltă se aclama prin pieţe sosirea preşedinţilor americani şi integrarea în NATO.

Tot din categoria lucrurilor care mă îngreţoşează, remarc apetitul lui Ion Iliescu pentru puterea din umbră. Bătrînul activist nu mai candidează la parlamentare, dar dă semne clare că e departe de a ieşi din jocul politic. Mai nou, dă semne că l-ar dori pe Oprescu drept candidat la preşedinţie din partea PSD. Ceea ce l-a pus pe Năstase pe jar. Stop. Năstase? Care Năstase? Adrian? Cum? Mai există? Bineînţeles: Adrian Năstase se află, bine mersi, în echipa de conducere a PSD, merge la televiziuni, dă interviuri, face declaraţii. Şi ce duel se preconizează: Oprescu versus Năstase! Ar fi de rîs, dacă nu ar fi de plîns. Cum mai staţi cu greaţa?...

Am obosit. Din nou. A nu ştiu cîta oară. Dumneavostră cum mai suportaţi? V-aţi antrenat în comunism? Vă invidiez. Uneori îmi doresc să-mi fi trăit şi eu adolescenţa şi tinereţea atunci; poate că, astfel, toată această mare minciună care ne conduce sau vrea să ne conducă mi s-ar fi părut mai uşor de conştientizat. Aşa, sînt nevoit să perorez, la nesfîrşit, despre greaţa unui tînăr pentru care România înseamnă atît de puţin. Mincinoşii şi corupţii revin iar şi iar. Greaţa mea, la fel. Însă răbdarea va ajunge la un capăt. Şi voi vărsa tot. Şi atunci ceva se va întîmpla. Şi sper că li se va întîmpla lor, şi nu mie...