OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A te agata de putere e firescul. A te lupta pina la ultima suflare a bunei cuviinte pentru postul pe care-l ocupi a devenit o banalitate. In aceasta mult prea lunga lista a celor care se agata cu disperare de functii, la loc de cinste figureaza Valentin Nicolau si Dragos Seuleanu. Desi primului ii displace sa fie pus in aceeasi oala cu Seuleanu. Si chiar are ceva dreptate, in sensul ca obedienta fata de PSD a sefului Radioului public a fost lipsita de orice rafinament. Spre deosebire de TVR care a practicat o manipulare subtila, ce a scapat uneori pina si rapoartelor de monitorizare a institutiei. Asemanarea dintre cei doi a devenit insa cu adevarat vizibila abia dupa alegeri, cind au iesit la lupta. Scrisori, comunicate, proteste, articole comandate in presa, un intreg arsenal pentru a nega realitatea: institutiile publice de radio si TV au fost tuterii PSD-ului.

Dar cum s-a ajuns in situatia asta? In cazul Televiziunii, lucrurile sint ceva mai cunoscute. Valentin Nicolau, fost consilier personal al lui Adrian Nastase, a fost cel care a promovat la „Stiri“ oameni apropiati puterii, mai precis adusi de la Cluj de Vasile Dincu si Cozmin Gusa. Tineri, dar bine indoctrinati, ei au fost cei care au pus in practica indicatiile din Delegatiile permanente ale PSD, asa cum au reiesit ele din faimoasele stenograme. „Sa avem un om la pupitru care sa spuna: vrem de la minutul asta la minutul asta“, glasuia Adrian Nastase. Ca respectivul nu statea chiar la pupitrul de comanda din Televiziune si operatia de taiere se facea la sediul PSD are mai putina importanta. Rezultatul conteaza. Iar acesta a fost cel reflectat in rapoartele Agentiei de Monitorizare a Presei: desi, ca numar de aparitii putere-opozitie, lucrurile erau cumva echilibrate (adica respectau algoritmul), modul de prezentare era tendentios. Aici jurnalistii inregimentati si-au dat adevarata masura a profesionalismului: Adrian Nastase aparea in proportie de 80% in situatii favorabile, restul fiind neutre, in timp ce la Traian Basescu raportul era invers. Jurnalul din 30 noiembrie, ziua in care Basescu a strigat frauda si a cerut anularea alegerilor, ar putea figura in cartile pentru studentii la jurnalism sub deviza „asa nu“.

Dar ar fi nedrept ca Nicolau, Seuleanu si acolitii sa fie scosi singurii tapi ispasitori. Nimic din ceea ce s-a intimplat nu ar fi fost posibil fara colaborarea si tacerea vinovata a ziaristilor. Cei doi au dreptate in uimirea lor ipocrita „de ce nu a spus nimeni nimic, atunci“. De ce au acceptat sa li se taie din materiale, sa scrie dupa dictare, sa faca din alb negru? Chiar, de ce? Si pentru ca in Romania orice mizerie este insotita de justificarile de rigoare si aici sint citeva explicatii. Primul ar fi Regulamentul intern al Televiziunii, care interzice jurnalistilor, sub amenintarea desfacerii contractului de munca, sa faca publice presiunile editoriale la care sint supusi. Al doilea, este comoditatea financiara si profesionala. Chiar din interiorul TVR erau ziaristi care recunosteau ca salariile sint bune, comparativ cu alte institutii de presa, ca pentru o stire pierduta nu li se taie capul, ca programul e lejer. Ca primesc prime, calatorii in strainatate, ca se fac chiolhanuri cu diferite ocazii. Dar mai ales, ca e… televiziunea publica, „unde te vezi“. Ca dovada, lui Alexandru Costache, cel care a dat primul in vileag situatia, i s-au alaturat doar sase colegi. Aici Nicolau avea din nou dreptate cind afirma ca ei reprezentau o minoritate in raport cu sutele de angajati.

- Rezistenta lui Nicolau si Seuleanu este direct proportionala cu indecizia actualei puteri
Cu toate acestea, cele doua argumente nu par suficiente pentru o tacere atit de indelungata si vinovata. Intr-adevar, mai exista o explicatie de fond. Aceea ca spiritul ceausist din Televiziune si Radio inca domina. Batrinii osteni ai regimului, caliti in transmisiuni de la vizitele de lucru ale tovarasului, fostii stiristi, securisti, turnatori si adulatori inca isi fac veacul prin posturi importante. La umbra lor se scolesc noile generatii. Pupatul in partile sensibile, psihologia capului plecat sabia nu-l taie sint lectiile de viata si jurnalism pe care acestia le predau.

Daca turnatori ca Paul Soloc si Nicolae Melinescu isi continua nestingheriti carierele, daca unul ca Stoica Meteleanu, care a bagat oameni in puscarie, inca isi maninca pensia la post, ce mai e de zis? Probabil nimic. Sau poate doar ceea ce mi-a spus Meteleanu pe 2 ianuarie 2005: „Degeaba ati scris despre mine, lumea in televiziune tot ma iubeste!“
Acesta este si motivul pentru care, acum, Nicolau si Seuleanu gasesc atita sustinere in interior. Aplaudacii de ieri si de azi se incoloneaza in spatele lor in frica viscerala de schimbare. Reactia vehementa fata de Comisia de ancheta aici isi gaseste raspunsul. Cu totii au devenit promotorii independentei si echidistantei, acuzatorii presiunilor politice. S-au inscris pe lista lui Titi Dinca, fostul sef de programe si s-au incolonat la audieri. Ca sa depuna marturii pro-Nicolau. E trist. Si aiuritor. Realizatoarea unei emisiuni de muzica populara afirma cu gratie ca nu a fost niciodata cenzurata. Multi din Consiliul de administratie habar n-aveau ce emisiuni se dau pe post. In afara, probabil, de cele pentru care au contract prin propriile firme.
Intr-un fel Nicolau si Seuleanu sint de admirat.

Rezistenta lor este direct proportionala cu indecizia actualei puteri. Si cu apetenta pentru compromis. Pentru ca, in ultima instanta, Comisia de ancheta asta este: calea cea mai sigura de a descoperi ceea ce deja stiai. Si de a ingropa ceea ce trebuie sa ramina ingropat. La modificarea legii si a regulamentului lucreaza (in paralel cu diferite ONG-uri) o doamna aflata in relatii de afaceri mai mult decit apropiate cu Nicolau. Se zvoneste chiar ca e pregatita pentru preluarea functiei supreme. Asta probabil ca sa fie deranjul cit mai mic. Iar depolitizarea sa se reduca doar la schimbarea citorva sefi. Mai rau: se pare ca pina si in viitorul Consiliul de administratie se intentioneaza mentinerea acelorasi persoane. Afacerile, nu-i asa, trebuie sa aiba si ele o continuitate. Pina la urma, daca vrei sa manipulezi, e mai bine sa o faci cu oameni ale caror abilitati au fost deja verificate.